Bucharest in 1916

 „Dela 12 Septembrie și până în ziua evacuărei, populația bucureșteană a trăit, tot mereu, zi și noapte, sub teroarea aviației germane: ziua erau aeroplane, noaptea era zepelinul (…). Bucureștenii îndurau cu mare greutate necazurile războiului. Orașul scufundat în întuneric din cauza vizitelor zepelinului, oprirea circulațiunei pe străzi dela orele 9 seara, suspendarea tuturor spectacolelor, îndatorirea de a stinge toate luminile înlăuntrul locuințelor la întâia somațiune a poliției, deșteptările de noapte în concertul sinistru al clopotului dela Mitropolie, al pocnetelor șrapnelelor dela posturile de apărare, al groaznicelor explozii căzute din Zepelin, toate acestea erau o răsturnare prea repede a tuturor obiceiurilor de până atunci”.

 „Când s’a aflat în București că Turtucaia a căzut, a fost o mare panică (…). Oamenii cu înalte situațiuni sociale, oameni cari au agitat pentru războiu, oameni politici au început să’și facă bagajele. Exodul în spre Moldova și în special către Iași a început. Zilnic trenurile transportau familiile cu dare de mână. Înalți funcționari, militari superiori, bogătași plecau. Unele autorități făceau pregătiri de plecare. Banca Națională, Casa de depuneri își transportau depozitele în convoae ziua în amiaza mare, în văzul tuturor”.

14^th August 1916

15th August, First Official Release of the Army

„Războiul nostru

Primul Comunicat oficial

15 august 1916

Mobilizarea Generală a armatei a început în noaptea de 14/15 August și-și urmează cursul.

Declarația de războiu contra Austro-Ungariei a fost remisă în seara de 15 August, la ora 9, la Viena.

În noaptea de 14/15 August trupele noastre au atacat frontiera Austro-Ungară.

Trupele aliate imperiale ruse au început a trece în Dobrogea fiind primit cu entuziasm de populație. Unități din flota rusă au sosit la Constanța unde concură la apărarea Coastei Mării Negre.

Vase de războiu și baterii austro-ungare au tras focuri asupra orașelor Vîrciorova, Turnu-Severin și Giurgiu.

Marele Cartier general”.

The situation of foreigners

„Ordonăm:

1. – În privința străinilor supuși statelor cu cari Romînia se găsește în stare de războiu:

1) Toți bărbații dela vîrsta de 16 ani în sus, supuși ai statelor cu cari Romînia se găsește în stare de război, urmînd a părăsi orașul pentru a fi internați în județul Ialomița, dînșii sînt obligați, sub sancțiunea pedepselor mai jos prevăzuie, să se conformeze de îndată și întocmai următoarelor dispozițiuni;

2) Plecarea din București a străinilor din această categorie se va face prin calea ferată, în zilele a 2-a, a 3-a, a 4-a și a 5-a de mobilizare, din gările orașului și la orele arătate respectiv pentru fiecare zi de mobilizare, în ordinea următoare:

a) În ziua 2-a de mobilizare vor pleca din București, din stația B. M., cu trecul de ora 4 și 32 post-meridean, străinii cari sînt domiciliați în circumscripțiile de Poliție a 6, 7, 8, 9, 10 ș. a 2-a de Perifierie.

[…]”.

17^th August 1916, a zeppelin attack on Bucharest

„Cum am petrecut în prima noapte a războiului nostru

Zeppelin sau aeroplan? Cum l’a primit publicul – Cum l’au întîmpinat tunurile noastre. Noi n’am pățit nimic. Ce-a pățit dușmanul

Astă-noapte, pe la orele 1,30 clopotele Mitropoliei au început să sune alarma. Rînd pe rînd s’au asociat clopotele tuturor bisericilor Capitalei. Totodată gardiștii fluerau prelung. Firește, a trebuit un timp oarecare pentru ca alarma să se comunice din loc în loc și să cuprindă toată Capitala.

În cele din urmă sunetele clopotelor au încetat, gardiștii au tăcut și ei; numai razele proiectoarelor cari se încrucișau pe cer puteau arăta că se petrece ceva deosebit.

Publicul, liniștit, se culcă din nou.

Peste cîtva timp noui semnale se dădură. Activitatea proiectoarelor devenise mai intensă – și se auzi și zgomot de motor.

De astădată, tocmai cînd lucrul deveni mai serios, publicul făcu greșala de a nu urma întocmai prescripțiunile oficiale, date din vreme tocmai în vederea unei asemenea eventualități. Prima: mulți au aprins lumina ca să se îmbrace!…

Mulți ieșiră în stradă. Unii se urcară pe acoperișurile caselor lor, ceea ce e foarte grav, căci se expuneau nu numai bombardării dușmanului, dar și proiectilelor lansate de apărarea noastră.

Un Zeppelin, însoțit, se pare și de un aeroplan, a apărut asupra Capitalei noastre. El venea din direcțiunea Dunărei.

Dușmanul fu întîmpinat de o canonadă extraordinară: din capul locului s’a putut constat că sîntem excelent pregătiți.

[…].

Din bombele aruncate una singură a explodat, iar pagubele pricinuite sînt aproape neînsemnate”.

16^th October 1916, the stance of newspaper “Adevarul” on press censorship

„Mulți cititori sînt foarte indignați și supărați pe noi. De ce nu protestăm contra cutărui lucru, de ce păstrăm tăcerea asupra cutărei cestiuni? Ba sîntem acuzați pur și simplu că ne facem unealta guvernului, că sîntem complicii lui.

Un singur lucru uită cititorii noștri: că cuvîntul scris nu mai este liber ca mai înainte, că sîntem sub regimul Cenzurei. Aceasta fără de milă tae tot ce nu-i place, tot ce ar fi o protestare, o critică. O dovadă vie sînt coloanele noastre albe. Am protestat și am fost tăiați. Ori de multe ori nici nu atingem cutare subiect – fiind siguri de ceeace ne așteaptă. Și cum este absurd a’ți da osteneala să scrii pentru plăcerea de a fi scris numai și pentru a fi ătiat de domnii dela Cenzură, nu scriu.

E învederat că nu toate lucrurile merg bine, că nu-i totul la locul lor, că sînt multe, foarte multe de criticat, dar este inutil, este o luptă inegală cu Cenzura, care te masacrează fără a’ți da explicațiuni și în așa condițiuni, nu merităm doleana și indignarea publicului cititor. Un singur lucru el a uitat: că avem starea de asediu și că scrim sub Cenzură.

Nu știu dacă chiar aceste nevinovate rînduri vor vedea lumina. Rog pe atotputernicii cari prezidează, cu putere absolută, la cenzurarea articolelor mele, ca cel puțin pe acesta să-l ierte, căci este dreptul meu ca să explic marelui public de ce nu vorbesc de unele lucruri și să arăt cu nu pot fi considerat complice, că sînt departe de a fi, cu cei ce le săvîrșesc.

Voiu fi ascultat în umila mea rugăciune?

Const. Mille”.

8^th May 1917, introduction of censorship

„Ordonanță privitoare la introducerea cenzurei

1. Toate produsele presei de tipar precum și toate reproducerile de scrieri și ilustrațiuni, inclusiv muzicale, făcute pe cale mecanică sau chimică și menite a fi răspândite, sunt supuse cenzurei, care se face de către Administrația Militară în România.

Cenzura se exercită prin Oficiul de cenzură al Administrației Militare în România […]”.