Cantacuzino Ioan (Ion)

(1863-1934)

Profesor la Facultatea de Medicină (Universitatea din București) din anul 1901

Catedra de medicină experimentală

Laboratorul de medicină experimentală

Ca și despre Babeș, Davila și nu numai, și despre Ioan Cantacuzino se pot scrie lucrări întregi fără a epuiza complexa personalitate pe care profesorul a generat de-a lungul timpului. Ne mărginim la a prezenta câteva citate despre Cantacuzino.

„Marele lui rol a fost în salvarea a mii de existențe omenești în epoca când avea conducerea sanitară în timpul războiului balcanic și a Marelui Război”.

„Prins de lucrările de laborator și de cursurile la facultate cărora le-a dat totdeauna o deosebită grije, nu găsea destul timp liber pentru politică”.

Sursa: Irimescu, S., Un ideolog social și un idealist politic: Profesorul I. Cantacuzino, București, 1934, p. 4, 5, 22.

„El a fost profesor și prin exemplul întregii sale vieți, până la cel mai neînsemnat amănunt al ei”.

Sursa: Ion Nicolau, Doctorul Ion Cantacuzino ca profesor, București, 1934, p. 4.

„Trupul lui vânjos iradia energie, vorba eșea cu energie, cugeta cu energie, iubea cu energie”.

Sursa: George Magheru, Profesorul Ioan Cantacuzino, București, 1934, p. 14.

„A fost cel mai artistic spirit pus în slujba științei riguroase. Viața lui a fost un imn închinat frumosului”.

Sursa: Popa, Gr. T., Focul sacru al științei (I. Cantacuzino), București, 1937, p. 28.