La 10 octombrie 1857 au început lucrările la Palatul Academiei Naționale, viitorul Palat al Universității din București, în timpul caimacamului Alexandru Dimitrie Ghica (iulie 1856-octombrie 1858) și după planurile arhitectului Alexandru Orăscu, profesor de geometrie la Facultatea de Științe. Lucrările la această construcție monumentală din București au durat mai bine de 12 ani. Între timp, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a înființat și Universitatea din București, în anul 1864, a doua instituție de acest fel din țară, după cea din Iași, înființată în anul 1860.
După mai mult de un deceniu de la debutul lucrărilor, la 14 decembrie 1869 Palatul Universității din București a fost inaugurat și odată cu el a fost celebrată și deschiderea cursurilor la Facultatea de Medicină, înființată puțin mai înainte, la 22 noiembrie 1869, ocazii pentru domnitorul Carol I de a ține o cuvântare profesorilor adunați la acest moment festiv:
„Cuvântarea către profesorii Universității, 14/26 decembrie 1869
Universitatea din București s’a completat cu Facultatea de Medicină. Cu acest prilej Domnul și Doamna asistă la inaugurare. Domnul elogiază acest templu de lumină și știință, care prepară un viitor prosper. Forța unei națiuni crește prin impulsiunea desvoltării morale. Să dobândim această forță de care avem nevoie, dela acest templu.
Domnule Rector, Domnilor Profesori,
Inaugurația Universității din Capitala României este o frumoasă sărbătoare, la care tot Românul participă și cu inima și cu rațiunea. Sunt fericit a o putea celebra împreună cu d-voastră și mulțumirea Mea este cu atât mai mare, că și Doamna, la începutul vieții Sale românești, asistă la deschiderea și inaugurarea templului științei care are să lumineze calea viitorului patriei Sale.
Prin știință și lumină putem numai întări prezentul și prepara bazele solide ale unui viitor prosper. Puterea unui Stat modern se măsoară mai ales după gradul culturii sale intelectuale.
Precum în ordinea vieții materiale spiritul pune în mișcare materia, mens agitat molem, asemenea și în ordinea vieții sociale forța unei națiuni crește prin impulsiunea desvoltării sale morale. Să ne silim cu toții, d-lor, a căpăta această forță, a crea această impulsiune.
Strămoșii noștri au pus cele dintâi temelii ale învățământului nostru național, și aci, pe fundamentele vechii școale a Sfântului Sava, să le exprimăm eterna noastră recunoștință. Sămânța, ce ei au pus, a prosperat. Modesta școală a lui Lazăr se află astăzi transformată într’un splendid palat dedicat științelor superioare și bele-artelor. Misiunea nostră însă este abia începută. Ea este cu atât mai mare, cu cât trebuința instrucțiunii este mai general simțită, mai mult apreciată.
D-voastre, sacerdoți ai științii, căutați a o înfiltra cu ardoare și devotament în inimele unei generațiuni ce are să lucreze pentru un viitor și mai măreț.
Recunosc cu mulțumire că începutul este deja bun. Știința, literile și bele-artele fac progrese simțitoare pe fiecare zi în țara noastră. Am putut vedea că Facultatea de Drept produce deja efectele cele mai mulțumitoare; sper că și celelalte Facultăți, desvoltându-se și completându-se treptat, nu vor întârzia a produce aceleași rezultate.
Să continuăm dar, d-lor, cu convicțiune și încredere, pe această mare cale a științei și ostenelele d-voastră nu vor fi în deșert.
Națiunea noastră, plină de junețe și inteligență, atât de aptă pentru civilizațiune, va ști a gusta cu succes din acest fruct al științii; și țara noastră va putea astfel deveni un centru de lumini în Orient.
Din parte-Mi și din partea Doamnei, vă pot promite tot concursul și interesul, spre a ajunge acest nobil scop. Tare prin voința națiunii, care a văzut în Mine realizarea unui principiu, știu că puterea Mea rezidează în lumină și, abstracțiunea făcânt de pasiunile lăturașe, în lumină numai o caut și de dânsa numai Mă preocup.
Repet, d-lor, expresiunea fericirii Mele și a Doamnei, de a putea astăzi inaugura acest far al prezentului și al viitorului României”.
*
„După ceremonia inaugurării Universității din Capitală, Rectorul a oferit un banchet în sala Pinacotecii. Domnul ridică un toast în sănătate profesorilor și prosperitatea Universității din București și Iași.
Ridic un toast în sănătatea corpului profesoral. Asemenea fac toate urările pentru prosperitatea Universităților din București și Iași și pentru desvoltarea instrucțiunii publice în România.
Să trăiască toți care sunt chemați a împlini această frumoasă misiune pe lângă tânăra noastră generațiune”.
Sursa: „Monitorul Oficial”, nr. 276, 1869, p. 1260 apud ***, Cuvântările Regelui Carol I, vol. I: 1866-1886, ed. Constantin C. Giurescu, București, 1939, pp. 99-101, https://www.digibuc.ro, accesat la 19.01.2024.
În fotografii, de la stânga la dreapta îi avem pe: Carol I, Elisabeta și Gheorghe Costaforu.
Surse pentru fotografii: https://en.wikipedia.org/wiki/File:Prince_Karl_of_Hohenzollern_Sigmaringen.jpg; https://en.wikipedia.org/wiki/Elisabeth_of_Wied#/media/File:Queen_Elizabeth_of_Romania.jpg; Fototeca Digitală a Muzeului Universității din București, FDMUB 0751, https://muzeu.unibuc.ro/ro/fototeca-digitala-a-muzeului-universitatii-din-bucuresti-fdmub/, accesat la 19.01.2024.
Notă 1: La momentul vizitei domnitorului Carol I (rege a devenit din anul 1881 odată cu încoronarea sa și proclamarea Regatului României), rector al Universității din București era în continuare Gheorghe Costaforu (funcția a fost exercitată în perioada 1864-1871).
Notă 2: Despre Gheorghe Costaforu pot fi găsite câteva documente și în Arhiva Digitală a Muzeului Universității din București (ADMUB): iar o fotografie a sa într-o rezoluție mai bună poate fi găsită în Fototeca Digitală a Muzeului Universității din București (FDMUB).
Decret de inaugurare al Palatului Universității din București semnat de domnitorul Carol I (1869)
„[stema României reprodusă în alb-negru]
CAROL I, [nume scris cu litere aurite]
Din grația lui Dumnezeu și prin voința Națională
Domn al Românilor.
La toți de față și viitori sănătate.
Prin această a Noastră Domnească Patentă, facem tuturor de obște cunoscute că astăzi la anul mântuirii una mie opt sute șaizeci și nouă, decembrie în patrusprezece, și al patrulea de la suirea Noastră pe Tron, am binevoit și în persoană, împreună cu Prea Iubita Noastră Soție, Măria Sa Doamna Elisabeta [nume scris cu litere aurite], în prezența Înaltului Cler, a reprezentanților Înaltelor corpuri, a reprezentanților Puterilor străine, a marilor Demnitari ai Statului și a corpului profesoral, am inaugurat Universitatea Română din București și i-am dat această a noastră Carte, sigilată cu Domnescul Nostru sigiliu, pentru constatare și pomenire.
Carol
[semnături olografe ale domnitorului Carol I, președintelui Consiliului de Miniștri, miniștrilor de Interne, Finanțe, Război, Justiție și Culte și Instrucțiune Publică]
S-a trecut în registrul cancelariei Consiliului de Miniștri, sub nr. 1886.
Secretarul general
[semnătură olografă]”.
Sursa: SANIC, fond Acte comemorative și de fundație, dosar 48.
Nota 3: În decret este scris doar despre inaugurarea „Universității Române din București”, dar de fapt este inaugurat palatul, nu instituția care a fost înființată cu ani înainte, în 1864, de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Astfel, în anul 1869, domnitorul Carol I a inaugurat Palatul Universității din București, construcție începută la 10 octombrie 1857 în timpul caimacamului Alexandru Dimitrie Ghica, și odată cu palatul a fost celebrată și înființarea Facultății de Medicină.
Nota 4: Decretul de inaugurare al Palatului Universității din București semnat de domnitorul Carol I (1869) se afla pus într-un toc-sul, îmbrăcat cu pânză roșie.
Nota 5: Deși este dat în cercetare la SANIC de peste o jumătate de secol, prima persoană cercetând documentul încă din anul 1969, foaie de folosire a documentului nu a înregistrat decât 18 persoane care au văzut documentul (și s-au înregistrat în foaia de folosire, după regulament), până în momentul în care îl reproducem aici.
Nota 6: Documentul este prezent și în expoziția permanentă a Muzeului Universității din București, care poate fi parcursă și digital prin Turul virtual al Muzeului Universității din București.
Nota 7: De curând, documentul a fost reprodus și în lucrările Nicolae Șt. Noica, Palatul Universității din București și personalități din lumea constructorilor, Editura Vremea, 2014, p. 45; Nicolae Șt. Noica, Lucrări publice din vremea lui Carol I, acte de fundare și medalii comemorative, București, Editura Cadmos, 2008, p. 117.
Nota 8: Decretul de inaugurare al Palatului Universității din București semnat de domnitorul Carol I (1869) poate fi accesat într-o rezoluție mai bună printr-un simplu clic. În rezoluția mai bună, documentul a fost ușor prelucrat față de forma în care poate fi consultat la SANIC, prin eliminarea unor elemente adăugate ulterior documentului și prin plasarea a două elemente noi („Muzeul Universității din București”).
Carol Popp de Szathmári a fotografiat Palatul Universității din București în chiar anul înființării Universității din București (1864)
Franz Duschek a fotografiat și el Palatul Universității din București, în anul inaugurării sale (1869). Să observăm deja că în dreptul palatului, bulevardul era deja bine amenajat, cu copaci de o parte și alta a arterei de circulație
Sursa fotografiei: https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/6/64/The_University_Building_of_Bucharest%2C_circa_1869%2C_photo_by_Franz_Duschek.jpg, accesat la 19.01.2024.
Palatul Universității din București a devenit o clădire-simbol a Bucureștiului și României. La momentul respectiv, palatul era important pentru funcționarea Statului, aici desfășurându-și activitatea Senatul, Academia Română, Biblioteca Centrală și Muzeul Național de Antichități, pe lângă cele patru facultăți (parțial, pentru că aveau spații de învățământ și în alte zone ale orașului) și rectoratul Universității din București. Sub presiunea dezvoltării științei și învățământului superior, la începutul secolului XX (12 octombrie 1903) Facultatea de Medicină s-a mutat în propriul palat, iar până la Al Doilea Război Mondial, Palatul Universității din București a fost extins prin grija arhitectului Nicolae Ghica-Budești.
