După înființarea Școlii Naționale de Medicină și Farmacie, științei farmaceutice i-a fost recunoscută importanța. În anul 1869 a fost creată și o instituție aparte care să formeze farmaciști: Școala Superioară de Farmacie. În ciuda numelui, de abia în anul 1898, învățământul desfășurat în această instituție a fost recunoscut ca fiind superior. Până la transformarea școlii superioare în facultate, măsură reclamată pentru a asigura o pregătire mai bună specialiștilor, dar și o recunoaștere adecvată acestora în societate, au mai trecut mai mulți ani.

Ca și în cazul Facultății de Medicină Veterinară, înființată în anul 1921, a fost nevoie ca experiența Primului Război Mondial să convingă autoritățile vremii că eventualele cheltuieli superioare pentru o facultate față de o școală superioară erau pe deplin justificate având în balanță beneficiile aduse de crearea unei instituții puternice și de formarea unui corp de specialiști în știința farmaceutică. Astfel, în anul 1923 a fost înființată Facultatea de Farmacie în cadrul Universității din București. A fost cea de-a șaptea facultate și această structură organizatorică avea să rămână neschimbată până în anul 1948.

Legea nr. 2889 din 7 iunie 1923 pentru crearea facultății de farmacie pe lângă universitatea din București

„Art. I. Învățământul universitar farmaceutic se separă de cel medical. În acest scop se creiază o facultate de farmacie pe lângă universitatea din București”.

Sursa: „Monitorul oficial”, nr. 54 din 12 iunie 1923, p. 2510.