Titlul: „Amfion”.
Subtitlul: „Organ al Consiliului U. A. S. din Institutul de Construcții București”.
Numărul 1: [februarie] 1968.
Colegiul de redacție*: Mariela Zamfirescu (redactor șef), Tudor Dimitriu (redactor șef adjunct), Florin Enăceanu (redactor șef adjunct), Alexandru Stan (redactor șef adjunct), Veturia Gîlgău (secreatar de redacție), Eugen Avramov, Gabi Chiriță, Valeriu Coleș, Casandra Drăgoi, Frankie Lalu, Gabriel Manolescu, Cristian Mihăilescu. Prezentarea grafică: Sorin Postolache. Tehnoredactor: Mihai Predescu. Fotoreporter: Cornel Șerbănescu.
* pe baza nr. 4-5/1970, coperta II.
Adresa redacției: B-dul Republicii nr. 176, sect. 3.
Coperta numărului 4-5, 1970, „Amfion”
Vizita lui Nicolae Ceaușescu la Institutul de Construcții din București. Vizitele de lucru aveau loc și la instituțiile de învățământ superior, nu doar la fabrici și uzine, mai ales în preajma începerii anului universitar
Pagină de umor dedicată sărbătorilor de iarnă și noului an (1971)
O altă pagină cu umor în jurul subiectului „avion”
Despre „digitalizare” se scria și în comunism, chiar din 1971
Pagină dedicată unui joc de societate, Bridge, rubrică recurentă și în alte numere ale revistei
Echipa de rugby a Clubului Sportiv Universitar (CSU) Construcții al Institutului de Construcții București. Sportul universitar era dezvoltat în perioada comunistă, marile instituții de învățământ participând cu echipe în mai multe sporturi
***
„Îmbunătățiri ale procesului de învățământ din Institutul de Construcții”
„La 20 ianuarie 1970 Consiliul Uniunii Asociațiilor Studențești din Institutul de Construcții a invitat studenții fruntași să participe la expunerea cu tema «Îmbunătățiri ale procesului de învățământ din Institutul de Construcții», prezentată de tov. Prof. Dr. Ing. Radu Prișcu, rectorul Institutului.
În continuare vom prezenta, succint, problemele expuse de tovarășul rector, iar apoi discuțiile – propunerile care au fost făcute de către studenți.
- Orientarea elevilor către ICB
La concursurile de admitere în prima sesiune, sunt candidați prea puțini (media de admitere fiind 7-7,50). De aceea este necesară o informare mai dinamică, mai eficientă a absolvenților de liceu.
Elevul trebuie să cunoască specificul profesiunii de inginer constructor, șantierul; aici, intervin și aspecte de salarizare: sporul de izolare, sporul de periclitare etc., aspecte pe care elevii nu le cunosc.
În sensul realizării unei mai mari publicități s-au realizat: afișul – reclamă, pliantul – prezentare, filme, interviuri în presă și la radio, iar acum se preconizează o broșură specială.
În scopul orientării învățăturii și asimilării materiei la un nivel mai înalt de către candidați, Institutul de Construcții a luat inițiativa înființării unor cursuri gratuite care sunt asigurate de cadrele cele mai competente: profesori, șefi de lucrări, asistenți.
- Examenul de admitere.
Sunt argumente care pledează ca examenul de admitere să fie constituit numai din probe scrise la următoarele materii: matematică, fizică, desen liniar (probă de aptitudini).
- Structura învățământului în ICB.
De această problemă se interesează în mod deosebit Prof. Univ. Mircea Malița, ministrul învățământului. Înființarea noii profesii de subingineri a suscitat vii comentarii în presă, la radio, la televiziune și, evident, între studenți.
Subingineria este necesară; și acum să argumentăm.
Din punctul de vedere al candidatului este necesară deoarece o parte din candidați nu au posibilitatea de a efectua studii pe durata celor 5 ani sau pentru o parte din acest interval de timp este prea mare etc.; din punctul de vedere economic este necesară datorită nevoii de specialiști cât mai mulți într-un interval de timp cât mai scurt și cu pregătire corespunzătoare.
Senatul Institutului de Construcții a propus ca durata studiilor să fie de 3 ani (cu câte 2 luni de practică după fiecare semestru). După perioada de studii ar urma un interval de 3 ani de practică după care, cine dorește, să poată continua studiile pentru a obține diploma de inginer.
În multdiscutata problemă a denumirii, Senatul a propus ca subinginerul să primească titlul de inginer conductor sau inginer.
Redacția noastră propune următoarele titluri: subinginer-inginer și inginer – inginer diplomat. Însă această denumire este mai mult de aspect. Deocamdată subinginerii (păstrăm denumirea actuală) nu au un Statut al lor, deși acesta este necesar.
Analizând situația concretă din institutul nostru, Senatul a propus ca examenul de admitere să fie comun atât pentru candidații la subinginerie, cât și pentru cei la inginerie, studiile fiind identice timp de 2 ani, după acești doi ani urmând să se dea un examen după care să se facă separarea: ingineri și subingineri.
Această formă de studiu (care în Institutul de Arhitectură «Ion Mincu» a fost deja aplicată) este încă în elaborare în Senatul nostru.
Astfel, ICB este printre primele institute tehnice din țară care se preocupă de aplicarea acestor noi forme structurale de învățământ.
- Îmbunătățirea planului de învățământ:
a) Discuție asupra numărului de examene.
Senatul consideră că fixarea numărului de examene (ex. 7 anual cum este acum), neținând seama de specificul facultății respective, nu corespunde realității, aceasta fiind o procedură rigidă, nefolositoare. S-a discutat problema sesiunii lărgite și a sesiunii scurte.
b) Conținutul cursurilor.
În această expunere s-a recomandat cadrelor didactice să facă o adaptare a programelor în sensul modernizării cursurilor. Cursurile să fie în pas cu vremea, să se înlăture statisticile.
În acest sens, la catedrele de Matematici, Rezistența Materialelor, Chimie și Materiale de Construcții s-au luat măsuri.
c) Practica studenților.
Propunerea înființării unor ateliere de practică a fost respinsă de Senat, acestea necorespunzând specialității de construcții.
Senatul a hotărât ca după fiecare an de studiu să se facă practică: la anul I – topografică, la anii II, III și IV – de producție.
d) Baza materială a ICB.
Se preconizează construirea unor cămine și a unei cantine în Tei; se prevede repararea Căminului Matei Voevod.
Există intenția de a se crea un Club al ICB (în corpul clădirii de lângă Rectorat). Această problemă a fost expusă și de tov. asist. ing. Gh. Manea, președintele CUAS din ICB la Conferința UASR.
Vestea înființării unui club a fost primită cu entuziasm de către studenți.
Noi dorim un Club în care să petrecem câteva momente de extindere alături de stimații noștri profesori, un Club în care să ne simțim ca acasă.
În final, tovarășul rector ne-a informat de intențiile Senatului de a crea în viitor, în Cartierul Tei, un Centru al Construcțiilor în care să fie incluse facultățile: Hidrotehnică, Instalații, Mașini și Utilaj (alături de care vor rămâne, bineînțeles, facultățile CFDP și Civile), iar în Grădina Ghica un Club.
După această expunere a tovarășului rector au urmat discuții, propuneri.
Iată câteva din ele:
– s-a propus mărirea perioadei de sesiune (Doina Hamzescu – Utilaj).
– s-a arătat necesitatea de a avea mai mult timp destinat studiului individual.
– numărul de examene să fie mărit la 8 și chiar la 9.
Și această listă ar mai putea continua.
Considerând ca fiind deosebit de utile aceste discuții invităm la dezbatere colegii noștri care doresc să-și exprime opinia personală.
Paginile revistei noastre sunt deschise acestor probleme.
Alexandru Stan”.
Sursa: „Amfion”, nr. 1, 1971, p. 4.