Născut la Deva în anul 1924, Bujor Almășan a urmat studiile preuniversitare în localitate, iar pe cele universitare la București, în cadrul Facultății de Mine și Metalurgie de la Institutul Politehnic din București (1943). Ulterior, a urmat mai mulți ani de specializare în URSS, unde a obținut și doctoratul (1952). Întors în țară, Almășan și-a început cariera universitară la Institutul de Mine (Cărbunelui) din Petroșani, singurul de acest fel din țară, iar apoi la Facultatea de Geologie-Geografie a Universității din București.

La Facultatea de Geologie-Geografie, Almășan a făcut parte din cadrul Catedrei de Mineralogie, predând discipline precum Tehnologia materiilor prime minerale și Exploatarea și valorificarea zăcămintelor de substanțe minerale solide. De precizat că în cadrul Universității din București se pregăteau și ingineri (geologi) și doar la această facultate. Existau și cursuri postuniversitare pentru geologi și geofizicieni în domeniul zăcămintelor de minereuri sau al celor de hidrocarburi (petrol și gaze).

Bujor Almășan a ocupat și funcții politice în cadrul PCR încă din anii 1940, dar și funcții în stat începând cu anul 1958, și ca urmare a priceperii sale, a ocupat în dese rânduri funcția de Ministru al Minelor și Energiei Electrice/Minelor/Industriei Miniere și Geologiei/Minelor, Petrolului și Geologiei în perioada 1961-1977 (a primit și distincții proprii vremii, în semn de recunoaștere a activității sale de până atunci).

În domeniul său de activitate, Almășan a fost autorul mai multor lucrări de specialitate, dar și al unor cursuri pentru studenți. În lucrarea Exploatarea și valorificarea zăcămintelor de substanțe minerale utile solide, dedicată studenților facultăților de Inginerie geologică și geofizică, dar și inginerilor mineri, economiștilor și altor specialiști, Bujor Almășan arăta că, la momentul scrierii, asigurarea cu materii prime minerale necesare dezvoltării industriale era o problemă de stat și continua astfel:

„Pe aceste considerente, la pregătirea inginerului geolog participă mai multe discipline, printre care și «Exploatarea și valorificarea zăcămintelor de substanțe minerale utile solide», care asigură orizontul tehnic necesare pentru valorificarea zăcămintelor descoperite.

Lucrarea de față, întocmită în conformitate cu planurile de învățământ și programele analitice în vigoare, introduce viitorul inginer geolog în complicata și vasta problematică a punerii în valoare a zăcămintelor de substanțe minerale utile solide.

Examinarea succintă a evoluției producției industriei extractive din România, ca și a câtorva probleme de ansamblu, permite cititorului să înțeleagă mai bine importanța valorificării într-un ritm susținut și în condiții optime a zăcămintelor românești” (p. 3).

De asemenea, era oferită și o definiție a inginerului geolog:

„Inginerul geolog, geologul, este specialistul care a acumulat cunoștințele necesare pentru studierea subsolului cu un scop final clar – acela de a descoperi și pune în valoare noi resurse minerale. În mai mică măsură rezolvă probleme care nu sunt legate de acest scop final (alimentări cu apă, geologie tehnică etc.). Pentru a putea face aceasta, inginerul geolog capătă o pregătire universitară complexă – cursuri, laboratoare, practici de teren – care îi dau un orizont larg. Numai în acest fel va aborda și soluționa problemele complexe cu care va fi confruntat” (p. 5).

Pe lângă tratarea problemelor specifice exploatării zăcămintelor de substanțe minerale utile solide, în carte întâlnim și capitole dedicate preparării acestor substanțe, cunoștințe tehnologice proprii metalurgiei extractive, informații despre acest tip de activitate industrială în România și în lume, cu prezentarea celor mai importante tipuri de zăcăminte de minereuri și cu elemente de marketing (consum și comerț mineral mondial, conjunctură internațională, perspective de valorificare).

Un alt manual semnat de Almășan a fost cel din anul 1981, intitulat Tehnologia materiilor prime minerale. Scopul său era de a clarifica noțiuni variate și a familiariza studentul „cu o teminologie specifică, pentru ca de la început să-i ofere o orientare generală asupra problematicii menționate, foarte variate și uneori complicate, legată de introducerea în circuitul economic a resurselor subsolului. Cunoștințele în acest domeniu, chiar dacă au un caracter informativ permit studenților să înțeleagă mai bine importanța economică a diferitelor discipline de specialitate pe care le audiază în timpul pregătirii lor” (p. 6).

Fie de la catedra universitară, fie din postura de ministru, Bujor Almășan și-a dedicat timpul și priceperea pasiunii sale legate de zăcămintele minerale utile. A pregătit specialiști în acest domeniu prin care încerca să răspundă unor necesități stabilite la nivel de stat în perioada în care a trăit, fie a organizat și condus destinele acestui domeniu de activitate extractiv deosebit important, în condițiile industrializării României de atunci.

Surse:

Almășan, Bujor, Exploatarea și valorificarea zăcămintelor de substanțe minerale utile solide, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1982.

Almășan, Bujor, Tehnologia materiilor prime minerale, București, 1981.

Dobre, Florica (coord.), Membrii C.C. al P.C.R. 1945-1989. Dicționar, București, Editura Enciclopedică, 2004, p. 68.

***, Vademecum. Universitatea din București, București, 1979.

https://www.bzi.ro/bujor-almasan-si-activitatea-sa-politica-757958, accesat la 29.12.2021.