Constantinescu I.

(1877-1955)

Profesor la Facultatea de Medicină (Universitatea din București) din anul 1919

Catedra de oftalmologie

Clinica oftalmologică.

„Importanța oftalmologiei din punct de vedere istoric, științific și social

Domnilor,

Ziua de astăzi este pentru mine răsplata unei munci și unei stăruințe fără preget de peste 20 ani.

Astăzi, grație bunăvoinței domnilor profesori ai facultăței noastre de medicină și în special a domnului Decan al acestei facultăți, am cinstea și posibilitatea de a inaugurà – după răsboiul nostru – cursul de clinică oftalmologică, în calitate de profesor suplinitor. Sunt, deci, dator să mulțumesc domnului Decan și tuturor domnilor profesori ai facultăței noastre și să-I asigur, că îmi voiu pune toată râvna, pentru ca oftalmologia la noi în țară să ia avântul, ce trebuește, în raport cu noile cerințe ale vremurilor actuale, în raport cu noile împrejurări fericite, în cari ne găsim noi și întreg neamul românesc.

Domnilor, cursul de clinică oftalmologică a fost făcut la această facultate de profesori emeriți, oameni cunoscuți pe tărâmul științific și practic atât în țară cât și în străinătate.

În țară, cune nu a cunoscut pe răposatul profesor Manolescu și pe succesorul său, regretatul profesor Stănculeanu, mort departe de noi, în împrejurări atât de dificile pentru țara noastră? Cine nu regretă pe acest bun român și bun profesor, care voià prin ori și ce mijloace să facă pe student să-și asimileze cunoștințele asupra boalelor de ochi; pe acest om altruist, care voià să facă binele, să-l împrăștie pe orice cale?

Dar în străinătate! Dintre puținii specialiști de oftalmologie din Paris, societate savantă, unde nu sunt primiți decât aceia ale căror lucrări, a căror muncă pe tărâmul oftalmologiei, sunt bine apreciate de membrii săi.

Lucrările publicate în special de regretatul profesor Stănculeanu, au arătat străinătăței culte, că și la noi se muncește, că și noi aducem contribțiile noastre în mersul înainte al civilizației.

Se cade, deci, d-lor, să ne amintim cu pietate de acești profesori, și în special de Stănculeanu, care a lăsat regrete unanime printre colegi și elevii, cari l-au iubit și l-au respectat mult.

E tipică în această privință teza domnișoarei Leonida, fostă internă în serviciul oftalmologic de aici, teză susținută înaintea facultăței din Iași. În Octombrie 1918 și în care se vede că eleva regretatului Stănculeanu dedică lucrarea sa inaugurală memoriei aceluia care, ca profesor, a îndrumat-o în câmpul vast al științei oftalmologice.

Lecțiune de deschidere făcută în amfiteatrul spitalului Colțea, în ziua de Vineri 7 Decembrie 1918”.

Sursa: I. Constantinescu, Importanța oftalmologiei din punct de vedere istoric, științific și social, București, 1919, p. 3, 4.