Edeleanu, Lazăr (1861-1941)
Catedra și Laboratorul de chimie organică
Facultatea de Științe a Universității din București
*
Născut la București în anul 1861, Lazăr Edeleanu a învățat la Colegiul „Sfântul Sava” și la Universitatea „Humboldt” din Berlin. În anul 1887 a obținut titlul de doctor în chimie, iar ulterior a fost numit asistent și șef de lucrări la catedra și laboratorul de chimie organică ale Facultății de Științe din structura Universității din București, acolo unde profesor era Constantin I. Istrati. A fost numit director al Laboratorul de chimie din Serviciul de Mine, apoi al celui de la Institutul Geologic.
În perioada 1906-1910 a fost director la rafinăria de petrol Vega din Ploiești, unde a introdus cea mai importantă invenție a sa (din cele peste 200), pentru care a primit recunoaștere la nivel internațional: „procedeul Edeleanu”. Invenția care datează din anul 1908, presupunea folosirea dioxidului de sulf în prelucrarea țițeiului pentru a extrage anumite componente ale sale (hidrocarburi aromatice precum benzen, toluen sau xilen cu nenumărate aplicații în industrie).
Pentru activitatea sa științifică și organizatorică, Edeleanu a fost recompensat cu mai multe distincții și funcții în instituții profesionale (Institute of Petroleum Technologists din Londra, Societatea de Științe Naturale din Moscova) sau industriale (Allgemeine Gesellschaft für Chemiche Industrie, actuala Tessag Edeleanu).
*
Sursa: Edeleanu, L., Procedeul de rafinare cu bioxid de sulf lichid, București, 1924, p. 17 (cartea poate fi consultată la Biblioteca Academiei Române).
„În lucrarea aceasta îmi propun să descriu procedeul de rafinare cu ajutorul bioxidului de sulf lichid.
Îmi permit în mod introductiv a face un rezumat al cercetărilor cari au dus la descoperirea și desvoltarea acestui procedeu.
Cu toate că petrolul ca produs natural e cunoscut din timpurile străvechi, prelucrarea lui industrială datează numai din al șaselea deceniu al secolului trecut.
[…].
Afară de tratarea distilatelor cu argile decolorante, nimic nou de seamă nu se realizase în metoadele de rafinare.
[…].
Sunt aproape 20 de ani [de] când, ca șef al laboratoriului de chimie al Ministeriului de Domenii și mai târziu al Institutului Geologic al României am primit însărcinarea de a studià petrolurile Țării atât din punctul de vedere al compoziției chimice, cât și din punctul de vedere al prelucrării technice.
Tot atunci mi s’a încredințat conducerea une rafinării de petrol și mi s’a dat astfel posibilitatea de a utilizà rezultatele cercetărilor științifice în rezolvirea problemelor practice.
Prima și cea mai grea problemă erà fabricarea din țițeiurile din România a unui petrol lampant de calitate satisfăcătoare.
[…].
Pentru a obține o soluție practică trebuià găsit un disolvant care, pe lângă proprietatea de a dizolvà în mod selectiv diferitele feluri de hidrocarbure, să mai aibă și avantagiul de a fi un produs ieftin și ușor de recuperat.
Un asemenea disolvant mi se părù a fi bioxidul de sulf lichid a cărui punct de fierbere scăzut ofereà posibilitatea unei ușoare recuperări din distilatul tratat.
Câteva experiențe de laboratoriu au confirmat așteptările mele. Agitând un distilat lampant de Buștenari cu bioxid de sulf lichid și lăsând amestecul să sedimenteze s’a observat formarea a două straturi de lichid din care stratul inferior reprezentà bioxidul de sulf lichid cu materiile disolvate într’însul.
[…].
Continuând cu adăugarea bioxidul de sulf acesta extrage hidrocarburele aromatice din ce în ce mai mult până ce se obține pe de o parte un distilat liber de hidrocarbure aromatice și pe de altă parte un extract, care conține toate materiile extrase.
[…].
Înainte de a procedà la aplicarea industrială a acestui procedeu, s’a construit la Ploești o mică instalație de încercare, în care s’au executat pe o scară mai mare încercările făcute în laboratoriu. Rezultatele ce s’au obținut în această mică instalație și au confirmat pe deplin rezultatele obținute în laboratoriu și au furnizat indicațiuni folositoare pentru construirea instalațiilor de orice capacitate cerută de industrie.
[…].
De atunci, cu toate că răsboiuul mondial a stânjenit aplicarea procedeului, acesta a fost adoptat și de alte întreprinderi mari de petrol din America și Europa.
În timpul din urmă procedeul s’a introdus și în industria gudroanelor de lignit. Cu ajutorul lui se extrage parafina și uleiuri lubrifiante din distilatele acestor gudroane.
[…].
Aceste rezultate și perfecționarea aparatelor au necesitat o muncă îndelungată și grea în care din fericire am fost mult ajutat de asistenții și colaboratorii mei.
Îmi împlinesc aici o datorie plăcută a mulțumi pentru concursul lor prețios Domnilor Tănăsescu, Petroni, Loebel, Lossen, inginerilor firmei Borsig și în prima linie Doctorului Hess, șeful laboratorului societății Allgemeine Gesellschaft fuer chemische Industrie din Berlin, care și-a devotat cunoștințele sale tehnice desvoltării procedeului meu și care a contribuit la aplicarea lui în industria gudroanelor de lignit”.
Sursa: Edeleanu, L., Procedeul de rafinare cu bioxid de sulf lichid, București, 1924, p. 1-3, 6, 8, 11, 14, 15.
*
Bibliografie
Edeleano, L., Über einige Derivate der Phenylmethacrylsäure und der Phenyisobutlersäure, Berlin, 1887.
Edeleanu, L., Some Derivates of Phenylmethacrylic Acid, London, 1888.
Edeleanu, L, Filiti, G. A., Contribuție la studiul petroleului din țară, Bucuresci, 1900.
Edeleanu, Lazăr, Filiti, G. A., Contribution à l’étude sur les pétroles de Roumanie, Paris, 1900.
Edeleanu, L., Tănăsescu, I., Studiul petrolului român. Partea I, Bucarest, 1903.
Edeleanu, L., Tănăsescu, I., Étude du pétrole roumain. Premier partie, Bucarest, 1903.
Edeleanu, L., Tănăsescu, I., Le pétrole roumain sa composition et ses propriétés physiques et techniques, Bucarest, 1907.
Edeleanu, Lazăr, Le pétrole roumain. Sa composition et ses propriétés physiques et techniques, Bucarest, 1907.
Edeleanu, L., Das rumänische Erdöl. Unter Mitmirvkung von Ingenieur I. Tănăsescu und C. Petrovici, București, 1908.
Edeleanu, L., Gane, G., Hydrocarbures. Extraits des goudrons acides du pétrole. Mémoire présenté au troisiéme congres international du pétrole à Bucarest, București, 1908, 1910.
Edeleanu, L., Dulugea, Silvia, Determinarea viscozității uleiurilor de uns cu viscosimetrul Engler, București, 1910.
Edeleanu, L., Dulugea, Silvia, Determination de la viscosité des huiles de grais sage avec le viscosimètre Engler, București, 1910.
Edeleanu, L., Gane, G., Étude comparative sur les pétroles bruts d’orgines differéntes, Bucarest, 1910.
Edeleanu, L., Étude sur les lampants obtenus des principaux pétroles bruts roumains, București, 1910.
Holde, D., Ubbelohde, Weinstein, Zaloziecki, Edeleanu, Principes fondamentaux pour l’examen des huiles minérales, București, 1910.
Edeleanu, L., Gane, G., Referat relativ la circulara domnului Ubbelohde, București, 1910.
Edeleanu, L., Dulugea, Silvia, Séparation des hydrocarbures aromatiques et des produits résineux du pétrole brut par l’acide sulfurique, Bucarest, 1910.
Edeleanu, L., Dulugea, Silvia, Séparation des hydrocarbures aromatiques du pétrole brut, Bucarest, 1910.
Edeleanu, L., Many, G., Studiu asupra lampanților obținute din principalele țițeiuri românești, București, 1910.
Edeleanu, L., La dissociation des produits des distillations du pétrole, București, 1912.
Edeleanu, L., Fabrication du pétrole brut, Bucarest, 1912.
Edeleanu, L., Über die Bestimmung der aromatischen und ungesättigen Kohlenwasserstoffe, Bucarest, 1913.
Edeleanu, L., Procedeul de rafinare cu bioxid de sulf lichid, București, 1924.
Edeleanu, L., Raport preliminar asupra lucrărilor comisiunii, [f. l.], 1928.
Edeleano, L., Nouvelle méthode pour la préparation des acides non saturés de la série aromatiques, Paris, [f. a.].