● Înscrierea la Facultatea de Farmacie

Înscrierea la Facultatea de Farmacie în anul 1924 presupunea depunerea unor acte precum: cererea de înmatriculare, certificatul de absolvire a studiilor liceale sau a unei școli secundare de fete gr. II, extrasul de naștere, certificatul de revaccinare, declarația farmacistului diriginte prin care declară că studentul este admis a face practică în farmacia sa.

● Practica farmaceutică

Stagiul de practică dura 2 ani și se realiza în farmacii publice sau private, dar recunoscute de Stat, toate având laboratoarele necesare. Un alt aspect interesant este legat de studenți care efectua practica în spitalele eforiei și care arată gradul de dezvoltare al acestora din urmă. Astfel, studenții repartizați în aceste spitale efectuau prafctica în depozitul de medicamente pentru cunoașterea produselor medicinale, spitalele neavând laboratoare proprii. Celor 3 luni de practicădin depozite li se adăugau alte 9 luni la laboratorul central al eforiei și numai după aceste luni urma un an în farmacii.

Studenții farmaciști trebuiau să deprindă mai multe competențe și cunoștințe pe perioada acestei practici: cunoașterea produselor medicine cu proprietățile lor principale și noțiuni elementare asupra naturii și originii lor, dozele maximale. De asemenea, trebuia să cunoască operațiunile farmaceutice, modul de preparare așa cum era prevăzut în farmacopee (tratat care conținea descrierea celor mai importante substanțe utilizate în farmaceutică, dar și diferite formule necesare în prepararea medicamentelor, un fel de „Biblie” a farmacistului) și trebuia să-și însușească și fixeze cunoștințe de botanică, zoologie, chimie anorganică și organică. Toate acestea erau esențiale pentru un farmacist pe drumul său de devenire. Practica se încheia cu un examen care conta din două probe: una era practică și ridica problema preparării unei prescripții medicamentoase, iar cealaltă era o probă orală în care erau testate formele medicamentoase, prepararea lor, recunoașterea produselor medicinale prevăzute în farmacopee, cunoștințe asupra substanțelor otrăvitoare și dozelor maximale.

● Studenți înscriși la Facultatea de Farmacie

În anul universitar 1923/1924 au fost înregistrați în total 652, dintre care 374 studente. Dintre acești studenți, 609 erau români, 41 bulgari, un grec și un armean.

În anul universitar 1933/1934 erau 835 de studenți în total (507 de gen feminin). 587 studenți erau români, 219 evrei, 13 bulgari, 9 unguri, 6 armeni și 1 francez. Anul următor, la momentul integrării celorlalte două facultăți de farmacie din Iași și Cluj la București, erau 1205 studenți în total (707 studente). 642 dintre ei erau români, 398 evrei, 84 unguri, 48 gerrmani, 12 bulgari, 10 greci, 9 sași și alte naționalități.

În anul universitar 1941/1942 erau 1002 studenți înscriși în total (771 erau studente). 956 erau români, 10 germani, 21 polonez, 4 greci, 5 unguri, 5 ceho-slovaci, 1 armean, 1 turc, 2 ruși și alte naționalități.

● Examenul de licență

Examenul de licență în farmacie era teoretic și practic. Probele practice erau susținute în laboratoare în prezența câte unui profesor pentru fiecare din cele trei categorii: farmacie chimică (prepararea a două medicamente chimice, determinarea impurităților a două medicamente chimice), farmacia galenică (prepararea a două medicamente galenice, dozarea principiilor activi în două preparate galenice), farmacognozie (determinarea identității prin micrografie a două plante medicinale sau a părților acestora întrebuințate în farmacie, dozarea principiilor activi într-un produs vegetal întrebuințat în farmacie). Lucrări practice menționate erau urmate de un examen oral . El avea ca obiect disciplina farmacia chimică, farmacia galenică și farmacognozia, cu recunoașterea de plante medicinale și derivatele lor întrebuințate în farmacie.

● Diploma de licențiat în farmacie

În afara examenului de licență, cel care aspira la acest titlu, trebuia să mai treacă și alte trei examene. Aprecierea acestor examene se făcea prin următorul sistem de notare:

1-4 rău, respins

5 mediocru

6 suficient

7 mulțumitor

8 bine

9 foarte bine

10 cu laudă

● Doctoratul

Pentru a obține titlul de doctor, candidatul trebuia să posede certificatul de absolvire a studiilor liceale, diploma de farmacist sau licențiat în farmacie. De asemenea, se adăuga și dovadă lucrului timp de cel puțin un an universitar într-unul din laboratoarele facultății pentru pregătirea unei teze. Ea era cea pe baza căreia se obținea în final titlul de doctor în farmacie.