● Admiterea la Facultatea de Medicină Veterinară

Înscrierea la Facultatea de Medicină Veterinară se realiza prin depunerea unei cereri, prin dovedirea faptului că respectivul candidat avea diploma de bacalaureat și a certificatului de absolvire a anului preparator, precum și prezentarea actului de naștere.

● Durata anului universitar

Anul universitar dura de la 1 octombrie până la 30 iunie. Cursurile nu se țineau în zilele de sărbători legale, vacanțele fiind stabilite de Crăciun, Paște (câte 15 zile) și cea mare, de la 1 iulie la 1 octombrie. Activitatea practică avea o importanță deosebită pentru învățământul de medicină veterinară și era realizată în laboratoare, clinici, servicii, institute și în spitale.

Cursurile

Cursurile la Facultatea de Medicină Veterinară repartizate pe cinci ani de studiu au variat de-a lungul timpului. Iată însă disciplinele care erau studiate în anii 1920:

Anul I

Chimia biologică cu toxicologia (partea chimică)

Anatomia descriptivă

Istologia generală

Embriologia

Fizica

Teratologia

Anul II

Anatomia descriptivă

Botanica

Zoologia

Fiziologia cu istologia comparată

Parazitologia

Agronomia

Exteriorul animalelor domestice

Anul III

Fiziologia și istologia comparată

Materia medicală și farmacodinamia

Igiena

Microbiologia

Anatomia patologică cu toxicologia (partea anatoclinică)

Obstetrica

Clinicele chirurgicală și medicală

Anul IV

Patologia cu clinica și terapeutica medicală

Patologia cu clinica și terapeutica chirurgicală

Patologia cu clinica și terapeutica boalelor contagioase

Clinica obstetricală

Terapeutica generală

Medicina operatoare

Anatomia topografică

Zootechnia generală

Anul V

Inspecția sanitară a produselor alimentare de origină animală

Patologia experimentală

Zootechnia specială; Jurisprudența comercială veterinară

Poliția sanitară veterinară

Potcovitul patologic

Conferințe de drept, de farmacie și arta de a formula

Clinicele medicală, chirurgicală, boale contagioase și obstetricală

Exemple de cursuri și ce se studia la ele

Foarte important ca să putem înțelege ce se învăța la Facultatea de Medicină Veterinară în perioada interbelică, este să prezentăm puțin mai în detaliu, câteva exemple de cursuri.

La Catedra de Parazitologie și Inspecția Sanitară a Alimentelor erau prevăzute trei cursuri. Primul dintre acestea, cursul de zoologie, presupunea prezentarea grupelor de animale care erau importante pentru studiul parazitologiei și inspecției sanitare a alimentelor de origine animală. Al doilea curs era cel de parazitologie, și se insista aici în special asupra paraziților care produceau boli ce se transformau în epizootii, mari aducătoare de pagube, inclusiv asupra celor care se puteau transmite la om. În fine, la cursul de inspecție sanitară a alimentelor de origine animală, erau învățate în detaliu procedurile examenului ce trebuia efectuat înainte și după tăierea animalului în abatoare, asupra bolilor, cum se efectuează controlul sanitar în hale și piețe, ce trebuie urmărit în funcție de animalul de la care provine carnea și altele, inclusiv ce țin de industria alimentară (conserve, mezeluri).

La Catedra de Zoologie și Parazitologie și Conferința de Piscicultură, pe lângă cursurile de zoologie și parazitologie, exista și un curs de piscicultură pentru studenții anului V. La el se predau noțiuni despre cultura și bolile peștilor, se făceau lucrări practice pentru recunoașterea peștilor și a bolilor lor.

Un alt exemplu de curs este cel de la Catedra de Zootehnie și Exteriorul Animalelor. Cursul era împărțit în trei: exteriorul animalelor (generalități, recunoașterea semnalmentelor animalelor, studiul analitic al regiunilor corporale, examenul sintetic al animalului), zootehnia generală (noțiuni introductive, specia și raasa, biometria, reproducerea și îmbunătățirea raselor, creșterea și exploatarea animalelor) și zootehnia specială (cu accent pe creșterea unor anumite animale: cabaline, ovine, caprine, bovine, suine etc., descriindu-se câteva rase domestice și prezentându-se cunoștințe despre creșterea lor).

●  Practica studenților

Practica studenților se realiza în laboratoarele și clinicile Facultății de Medicină Veterinară. De exemplu, Serviciul de clinică veterinară era deschis publicului larg în perioada interbelic și aici studenții sub supravegherea personalului specializat avea șansa să profeseze, să ajute și să învețe.

Serviciul de clinică veterinară oferea consultații gratuite, trata animalele internate la infirmeriile facultății. Infirmeriile erau organizate în patru clinici: Clinica Boalelor Interne, Clinica Boalelor Externe, Clinica Boalelor Contagioase și Clinica Obstetricală.

Taxe pe zi pentru animalele internate în infirmeriile facultății:

Cal 2 lei

Asin/catâr 50 bani

Bou/bivol 1 leu

Oaie/capră 20 bani

Vițel 30 bani

Porc 25 bani

Câine de lux 1,50 bani

Câine de pază 50 bani

Pisică 40 bani

Pasăre de curte 15 bani

Câine suspect de turbare 50 bani

În cadrul Facultății de Medicină Veterinară existau și Institutul Național Zootehnic și Institutul de sero-vaccinuri „Pasteur”, dar și alte servicii în care se putea realiza practica precum Serviciul Farmaciei sau Serviciul de potcovărie.

De asemenea, un alt exemplu pentru ceea ce presupunea practica, este cea de la Catedra de Clinică și Patologia Boalelor Contagioase unde profesor titular era chiar Constantin S. Motaș. Studenții aveau șansa să-și completeze cunoștințele cu lucrări de laborator, analize, examene microscopice, experiențe, intrând în rolul de ajutoare în spitale și laboratoare, oferind consultații zilnice animalelor aduse de public.

Multe din cursurile care erau predate în facultate, erau însoțite și de lucrări practice. De exemplu la cursul de zoologie se realizau și excursii pentru (re)cunoașterea animalelor la Muzeul de Istorie Naturală „Gr. Antipa”, iar la cel de piscicultură se realizau vizite la instalațiil de piscicultură unde se demonstrau procedee de creștere a peștilor.

● Statistica învățământului de medicină veterinară la București

1925 – total studenți: 189, dintre care 5 studente și 110 total studenți de naționalitate română. Din rândul studenților străini, mai semnificativi cantitativ au fost bulgarii (34), germanii (19) și ucrainenii (15).

1930 – total studenți: 389, dintre care 14 studente și 328 total studenți de naționalitate română. Din rândul studenților străini, mai semnificativi cantitativ au fost germanii (21), bulgarii (12), ucrainenii (11) și ungurii (9).

1935 – total studenți: 401, dintre care 37 studente și 346 total studenți de naționalitate română. Din rândul studenților străini, mai semnificativ cantitativ au fost germanii (12), ungurii (5), bulgarii (4) și ucrainenii (4).

1940 – total studenți: 424, dintre care 31 studente și 388 total studenți de naționalitate română. Din rândul studenților străini, mai semnificativ cantitativ au fost germanii (4) și ucrainenii (4).

● Diploma de doctor în medicina veterinară

Diploma de Doctor Veterinar se obținea în urma susținerii a cinci examene (fiecare cu trei probe: scrisă, orală și practică) din materiile studiate în cei cinci ani de studii. De exemplu, primul examen testa cunoștințele însușite din următoarele discipline: Anatomia comparată a animalelor domestice (mamifere și păsări); Chimia biologică cu toxicologia (partea chimică); Fizica; Embriologia; Teratologia; Istologia generală. La fiecare examen, candidatul primea un calificativ: admis foarte bine, admis bine, admis binișor sau respins. După susținerea și trecerea cu bine a acestor examene, candidatul la diploma de doctor în medicina veterinară trebuia să elaboreze o teză. Ea era examinată de un juriu care în final decidea asupra calității tezei înaintate de candidat și bineînțeles, consfințea obținerea diplomei de doctor în medicina veterinară.