Regulament de ordinea și disciplina studenților universitari (1925)

Înscrierea studenților

„Se pot înscrie în facultatea de teologie absolvenții cu diplimă ai seminariilor din țară sau cei din străinătate, ale căror diplome au fost echivalate de facultatea de teologie respectivă, precum și absolvenții de licee, secția clasică cu avizul favorabil al facultății.

Se înscriu în universitate în primul loc Românii. Supușii străini sau cei fără nici o protecție, se primesc în limita locurilor disponibile și cu avizul conform al consiliului profesoral al facultății respective.

Studentul admis în universitate va face o declarație scrisă că va respecta legile, regulamentele și toate dispozițiunile, cari se vor lua de autoritățile școlare”.

Exmatricularea studenților

„Studentul care în timp de doi ani consecutivi n’a trecut cel puțin examenele unui an, conform dispozițiunilor prevăzute în regulamentul fiecărei facultăți și în ordinea stabilită de acel regulament, va fi șters din matricolă, afară de cazurile de forță majoră, cari se vor aprecia de consiliul facultății respective. În acest din urmă caz, consiliul facultății va hotărî termenul în care trebuie să se treacă examenele.

Studentul exmatriculat nu se va mai putea înscrie în aceeași facultate, decât la începutul unui an școlar și numai dacă consiliul facultății respective va admite reînscrierea.

Reînscrierea în facultate nu se va admite pentru studenții cari în timpul cât au fost înscriși au avut o frequentare cu totul neregulată, nici pentru acei cari vor fi avut purtarea rea”.

Studentul avea un act care-i legitima acest statut, eliberându-i-se o „carte de student”. Studentul era obligat „să frequenteze” regulat cursurile și lucrările practice și să treacă examenele prevăzute. Controlarea frecvenței studenților era probată printr-un caiet de cursuri în care se semna pentru a constata prezența la studiu. Studenții erau obligați să aibă și o „purtare cuviincioasă”, nerespectarea acestui comportament atrăgând ca pedeapsă maximă „excluderea pentru totdeauna din toate universitățile țării”.

Se puteau forma și diferite asociații studențești pentru îmbunătățirea studiului la o anumită facultate, asociații pe județe cu scop exclusiv cultural, asociații sportive și centre studențești.

Sursa: „Anuarul Universității din București”, 1925-1926, București, 1927, p. 77-84.

Care erau procedurile pentru susținerea tezei de licență?

În primul rând trebuia scrisă teza pe un subiect ales de candidat din studiile predate la facultate și care era comunicat decanului. Odată redactată, teza în manuscris era prezentată decanului care o trimitea profesorului de specialitate pentru a fi cercetată. La avizul celui din urmă, teza era imprimată în 50 de exemplare trimise la decanat. Ulterior, se alcătuia o comisie formată din cinci membri cu președinte fiind profesorul de specialitate care a examinat inițial teza. La minimum 10 zile de la depunerea tezei la decanat se putea ține examinarea în fața comisiei. Dacă aprecierea era favorabilă mai trebuia depus un jurământ, în urma căreia se obținea titlul de licențiat în teologie.

Jurământul

„Jur înaintea Atotștiutor și Atotputernicului Dumnezeu, că în viața mea voiu păzi și voiu propovedui, fără schimbare, învățătura Sfintei Noastre Biserici Creștine Ortodoxe de Răsărit, așa cum ni s’a dat de Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, cum s’a propeduit și predat de către Sfinți Apostoli și Sfinții Părinți ai Bisericii Noastre, așa cum se păstrează de Sfânta Biserică și mi s’a predat de către profesorii mei în Facultatea de Teologie.

Jur că în toată viața mea voi păstra și voiu apăra bunul nume al acestei înalte instituții de cultură teologică Amin!”.

Situația fondurilor și donațiilor pe care Universitatea din București le-a primit în beneficiul studenților de la profesorii Facultății de Teologie corespunzătoare anului 1925

Fondul „Episcopului Gherasim Timuș”, din anul 1900 cu un capital nominal de 11.300 lei. Din venitul acestui fond se dau ajutoare licențiaților în teologie, care vor merge în străinătate pentru a se specializa în una din ramurile teologiei.

Fondul „Arhiereul Ghenadie”, fost Mitropolit Primat al României, din anul 1906, azi prin economii, cu un capital nominal de lei 70.700; la început cu un capital de 50.000 lei rentă amortizabilă 4%. Din venitul acestui fond, se dau burse studenților Facultății de Teologie.

Donațiunea „Prof. Dr. Drag. Demetrescu”, acceptată de S.U. în 1923, Februarie 23, constă din lei 50.000 rentă 1922. Venitul acestei donațiuni va servi pentru întemeierea și îmbunătățirile ce vor fi de adus Fermei „Vatra Mânăstirii Văcărești” a Facultății de Teologie.

Fondul „Vatra Mânăstirii Văcărești”, instituit de Ministerul Agriculturii și Domeniilor, după stăruința def. Prof. Dragomir Demetrescu, pentru Facultatea de Teologie și acceptat de S. U. La 21 Martie 1921, constă din 6 ha. De pământ în moșia Statului „Vatra Mânăstirii Văcărești”. Cu administrarea acestui teren fusese delegat def. Prof. Drag. Demetrescu, care dorea să întemeieze pe el, cu cheltuiala sa, o fermă model pentru studenții Facultății de Teologie.

Donația „Profesor I. Cornoiu”, pentru Facultatea de Teologie, a constat din lei 5000 numerar, cu cari s’au cumpărat 11600 lei efecte rentă 5% 1922. Din venitul acestui fond se vor acorda ajutoare studenților săraci și merituoși. Acceptat de S. U. în ședința de la 9 Decembrie 1925.

Donația „Dr. Dragomir Demetrescu”, în sumă de lei 15.000 scrisuri funciare urbane Iași 5% din venitul cărora se vor premia predicile sau conferințele ce se vor ținea de studenții teologi la diferitele festivități ale Facultății sau Internatului Teologic

Din prezentarea fondurilor Universității din București acceptate de S. U. (Senatul Universitar) rezultă grija profesorilor către studenții și comunitatea academică a Universității din București. Să remarcăm că sunt destul de multe donații venite din partea profesorilor de la Facultatea de Teologie (pentru studenții săraci și merituoși, pentru studenți în general, pentru cei care voiau să studieze în străinătate, pentru acordarea de burse).

Sursa: „Anuarul Universității din București”, 1925-1926, București, 1927, p. 6-11.

Și profesorul a fost cândva… student

În secțiunea „Profesori” a acestei expoziții digitale am putut afla despre scrierile și cariera profesorilor de la Facultatea de Teologie, însă trebuie să fim conștienți de un fapt evident, însă prea ușor trecut cu vederea și prea puțin folosit ca premisă și în alte cercetări: că profesorii dintr-o anumită perioadă au fost formați la rândul lor de alți profesori ai aceleiași facultăți. Putem surprinde profesorii în diferite ipostaze: studenți proaspăt declarați licențiați precum Iulius Scriban (în anul universitar 1903/1904), Vasile Ispir (1910/1911), Ionescu Șerban (1910/1911) Vintilescu Petre (1910/1911) sau Bulat Toma (1912/1913) sau declarați bursieri Negoiță Tănase (în anul I, 1926/1927) sau doctori, același Bulat Toma (1926/1927) sau Bulacu Mihail (1927/1928), toți care au devenit cunoscuții profesori de mai târziu.

Exemple de subiecte de licență (1893/1894)

Ioan Andreiu, Încercările Romano-Catolicilor de a atrage pe Români la Biserica papistă

Diac. Ștefan Georgescu, Cultul sau adorarea lui Dumnezeu

S. C. Popescu (Erbriceni), Botezul ca sacrament în Biserica ortodoxă

Doctoratul în teologie (1925)

Pentru a fi declarat doctor în teologie trebuiau urmați mai mulți pași, și îi exemplificăm tot cu situația de la nivelul anului 1925.

În primul rând, candidatul trebuia să fie licențiat în teologie, să fi luat parte la lucrările de seminar ale ramurii teologice din care face parte studiul pe care îl alege ca subiect de teză de doctorat și bineînțeles să prezinte teza de doctorat („tratatul științific”). Examenul de doctorat consta din susținerea orală a tezei, doctorandul având obligația să răspundă la toate problemele ridicate de membrii comisiei de evaluare și să susțină un examen oral pe probleme din toate ramurile teologiei (teologia exegetică, istorică, sistematică și practică). Ca și examenul de licență, cel de doctorat se susținea în lunile octombrie, ianuarie și iunie