În publicația „Oblio” (fondată în 21 decembrie 1989) nr. 13 din 19 mai 1990, pagina 11, a apărut caricatura următoare:
Plecând de la această caricatură anticipativă și mai mult decât sugestivă, trebuie arătate mai multe mențiuni importante.
În primul rând, alegerile din 20 mai 1990 au fost desfășurate într-o zi de duminică, dar nu orice duminică. Din punct de vedere al calendarului ortodox, s-au desfășurat într-o zi numită și „Duminica Orbului”, atunci când după Înviere, Iisus Hristos a săvârșit minunea de a reda vederea unui orb din naștere.
Expresia „Duminica Orbului” s-a potrivit de minune (pun intended) pentru ziua când au avut loc primele alegeri libere după 1989. La alegeri a fost consemnată o prezență însemnată (peste 14 milioane de votanți din 17 milioane de români cu drept de vot) și au consfințit victoria detașată a Frontului Salvării Naționale (FSN) și a lui Ion Iliescu cu peste 85% (grosso modo, 12 din 14 milioane de români l-au votat pe Iliescu, și peste 9 milioane de voturi a primit FSN, atât pentru candidații de la Adunarea Deputaților, cât și pentru cei de la Senat).
A doua formațiune politică cu cele mai multe mandate în cele două camere ale Parlamentului României a fost Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR), urmată pe locul 3 de Partidul Național Liberal.
Restul numeroaselor partide politice (după 1989 am asistat la crearea unei multitudini de formațiuni politice) au strâns destul de puține voturi. Astfel, în comparație cu cele 9 milioane de voturi primite de FSN, doar UDMR, și doar la Senat, a obținut mai mult de 1 milion de voturi exprimate în favoarea sa, în timp ce Partidul Național Țărănesc-Creștin Democrat, în care se puneau multe speranțe ale românilor care doreau o alternativă la soluțiile politice pentru bunăstarea României propuse de FSN, nu a obținut decât aproximativ 0,3 milioane de voturi pentru candidații săi pentru fiecare din cele două Camere ale Parlamentului. Altfel, au fost și candidați independenți, precum Antonie Iorgovan, ales ca senator, și care a rămas în istorie cu supranumele „părintele Constituției”, pentru că a fost cel care a contribuit semnificativ la prima Constituție a României adoptată după 1989, Constituția din 21 noiembrie 1991.
„S-a observat că nu toți alegătorii erau la fel de bine informați cu privire la listele de candidați și la platformele partidelor, cei de oraș venind în contact cu puncte de vedere mult mai numeroase și mai diverse decât cei de la sate” (Declarația Guvernatorului Garrey E. Carruthers conducătorul delegației prezidențiale de observatori din S.U.A. la alegerile din România, 21 mai 1990).
Venim în sprijinul afirmației de mai sus pentru a arăta că rezultatele primelor alegeri după 1989 au arătat un cumul de voturi atât de clar într-o singură direcție, încât trebuie să fi fost cauzat de mai multe probleme. În mod normal, într-o democrație este improbabil ca o singură formațiune politică sau un candidat să strângă procente atât de mari din totalul voturilor. Există deobicei o multitudine de soluții și doar câteva dintre ele se coagulează cel mai pronunțat în viziunea alegătorilor veniți la urne.
Lipsa unui astfel de exercițiu de a vota liber (după aproape 50 de ani de „unanimitate” politică) și gradul de informare scăzut al majorității populației cu privire la programele propuse de diferitele formațiuni politice (astăzi în era informației și a internetului ne este greu să înțelegem ce înseamnă cu adevărat accesul la informație, mai ales în zonele rurale ale țării, în anul 1990, și din nou subliniem, după jumătate de secol de dictatură și monopol al informației), au condus către un rezultat ca cel de acum 30 de ani.
Astfel, „Duminica Orbului” din 1990 a rămas în istorie și pentru laici, nu doar pentru cei apropiați domeniului de activitate ecleziastic, cu o însemnătate aparte, un fel de memento pentru cei care merg să voteze (în primul rând să se prezinte la vot! – în 1990 prezența a fost uriașă în comparație cu următoarele „ocazii”, când procentual cei care au mers la vot au fost în scădere), să onoreze acest drept, câștigat în stradă cu prețul a numeroase sacrificii supreme în 1989, fiind pe deplini informați și responsabili în alegerile pe care le fac pentru viitorul lor și al țării.
.
Găsim potrivit și facil să reluăm aici câteva din documentele prezentate în alte secțiuni ale expoziției:
Rezultatele alegerilor parlamentare din 20 mai 1990
Rezultatele alegerilor prezidențiale din 20 mai 1990
Fotografii despre viața politică
Caricaturi despre viața politică
.
