„Când am citit scrisoarea adresată redacției noastre un colectiv de lucrări din Întreprinderea de Mecanică Fină București nu bănuiam, nici pe departe, la ce avataruri avea să ne supună soluționarea ei. În fond, ce altceva doreau cei 150 de semnatari, decât să-i sprijinim pentru a-și exprima public «satisfacția și mândria» pentru modul în care domnul ION FLUIERAȘ, electrician, îi reprezintă la manifestația de la Piața Universității, unde a reușit să se impună drept unul dintre liderii demonstranților, făcând dovada realelor sale calități de tribun, organizator (a nu se citi agitator) și luptător pentru democrație.

Dornici să prezentăm cititorilor portretul acestui vajnic revoluționar (câtă naivitatea să credem că o asemenea biografie ar putea fi simplă și ușoară), am nimerit într-o adevărată capcană, întrucât după absolvirea școlii generală domnul ION FLUIERAȘ a trecut, nici mai mult, nici mai puțin, decât prin vreo 7-8 locuri de muncă, în unele dintre acestea chiar de mai multe ori. A trecut, au spus cei intervievați, nu noi, întrucât în fiecare dintre ele a stat perioade foarte scurte de timp, fiind în permanență urmărit și opresionat de fatidice articole și litere din Codul Muncii, care în esență toate se referă la desfacerea contractului de muncă pentru încălcarea sistematică a obligațiilor profesionale și a normelor de comportament.

Dar să nu credeți că la această atitudine de rezistență pasivă s-a limitat lupta dlui ION FLUIERAȘ împotriva condițiilor inumane de muncă oferite de fosta dictatură. Aflăm astfel că în perioada 1973-1975 a efectuat și o pedeapsă cu închisoarea, întrucât la Întreprinderea de Transport Aerian TAROM, unde lucrase anterior, a cutezat să-și exprime mai deschis convingerile politice, printr-o acțiune protestatară de fals, uz de fals și înșelăciune în dauna avutului obștesc.

Cu aceeași dârzenie, așa cum avea să ni se spună la I.P.R.S. Băneasa, în anul 1977, a fost din nou condamnat la 1 an și nouă luni detenție, pentru operațiuni interzice cu valută, o formă politică inedită de a-și exprima opoziția față de caracterul abuziv al reglementărilor privind relațiile cu străinii. A executat numai două luni, fiind urmărit de ghinionul grațierii premature așa cum este și cazul altor «revoluționari» aflați în prezent, într-un consens unanim, în Piața Universității.

Fermitatea convingerilor sale antitotalitare l-au condus pe eroul nostru și la destrămarea celor două căsătorii contractate, din care au rezultat doi copii, fostele sale soții făcând front comun antidemocratic cu ceilalți locatari în a-l evacua prin hotărâre judecătorească, calomniindu-l că în mod frecvent consuma băuturi alcoolice, provoca scandaluri și bătăi și aducea injurii vecinilor (știm noi cui îi aparțin asemenea procedee).

Am vrut să-l cunoaștem și noi la lucru pe domnul ION FLUIERAȘ (nu la Întreprinderea de Mecanică Fină, Doamne ferește, ci în Piața Universității), având astfel ocazia să ne convingem de calitățile sale revoluționare. Câtă forță de luptă împotriva tuturor celor care vor să ne fure Revoluția, acum când pe străzile Capitalei mișună atâția indivizi gata să fure și oul de sub cloșcă, câtă intransigență și clarviziune în expunerile sale cu privire la modul de instaurarea a adevăratei democrații prin instaurarea și înlăturarea tuturor adversarilor, feseniști sau nu, câtă modestie și renunțare din partea sa atunci când oameni politici cu vastă experiență, ca domnii ION RAȚIU, NICA LEON, DUMITRU DINCĂ sau intelectuali de marcă din «Grupul pentru Dialog Social» îi oferă conducerea unor partide politice, iar el îi refuză cu eleganță!

Câtă abnegație la acest om, urmărit în permanență de soarta crudă a desfacerii contractului de muncă, datorită încălcării în mod sistematic a obligațiilor profesionale și a normelor de comportament! Să fie oare capabili și conducătorii manifestației din Piața Universității, poate ultimul său refugiu, de o asemenea nedreptate zguduitoare?

Nu o faceți domnilor, dați dovadă de clemență și principii democratice! Acest om nu suferă de mania persecuției, nu dovedește suspiciune față de persoanele cu care intră în contact, nu are obsesia faptului că este permanent nedreptățit și nu manifestă tendințe de a ocupa funcții ce nu justifică pregătirea sa profesională, așa cum certifică și testul psihologic de specialitate la care a fost supus cu ocazia angajării sale, în 1988, la Întreprinderea de Mecanică Fină din București. Ce ți-e și cu testele astea, domnule! Cum se pot înșela ele asupra oamenilor! Domnul ION FLUIERAȘ abia și-a găsit vocația și nu poate fi împiedicat să și-o exercite de niște hârtii «manipulate»!

M. CORNEA”.

Sursa: „Dimineața”, 13 mai 1990, p. 5.

[Vlad Mihăilă]