„Prin telefoane, vizite la redacție, în grup sau prin delegații prin scrisori depuse direct la redacție, cititorii își exprimă îngrijorarea și indignarea față de evenimentele petrecute în ziua de 11 iunie, când circa două sute de manifestanți au luat cu asalt clădirea guvernului pentru a pătrunde înăuntru, a o devasta, cum s-a mai întâmplat, molestând grav forțele legale de ordine, încercând să impună prin forță revendicări cu totul incoerente. Majoritatea celor care s-au adresat redacției sunt de părere că, de fapt, organizațiile care cer dialog cu guvernul nu doresc o rezolvare a cererilor lor, ci menținerea unei stări de haos, incertitudine și confuzii. În scrisoarea primită din patea muncitorilor de la IMGB, alegători la 20 mai, ca și în moțiunile muncitorilor de la «23 August», Platforma Pipera, a zeci și zeci de întreprinderi și instituții, spitale și școli, se exprimă protestul față de aceste fenomene care compromit grav procesul democratic din România. În toate se regăsește ideea că guvernul dă dovadă de slăbiciune, că nu acționează decis și calificat pentru a reda liniștea atât de necesară țării – de un guvern a cărei legalitate să nu mai fie contestată, care să acționeze cu calm, luciditate și mai ales cu fermitate pentru ca fenomene reprobabile, ca acelea din după-amiaza zilei de 11 iunie, să nu mai poată avea loc. În toate scrisorile și moțiunile revine laitmotivul: «Cât mai durează starea de provizorat?».

De aceea, vom încerca, prin reporterii ziarului nostru, să vă oferim, cât mai curând, un răspuns”.

Sursa: „Dimineața”, 13 iunie 1990, p. 1.