„Au existat câteva semne rele, care ne dovedeau că, la noi ca la nimeni, campania electorală a continuat și după alegerile de la 20 mai, întreținând aceeași stare de neliniște și agresiune socială. Atât cât ne-a fost cu putință, ne-am oprit asupra lor, subliniindu-le prezența în «paradisul provizoriu» pe care mulți și-l doreau eternizat pentru a se mișca în voie, încălcând toate legile. Atât cât am putut, am încercat să le dezamorsăm și de fiecare dată ne-am supravegheat cuvintele pentru a nu irita pe nimeni, mereu în iluzia că, încet-încet, ne vom întoarce la ordine, la calm, la liniște și la muncă. În acest context am vorbit și despre campamentul instalat în Piața Universității, invitându-i pe manifestanții cu revendicări absolut temeinice să se mute cu ele în paginile ziarului nostru, pentru a reda acest spațiu sacru eroilor adevărați, cei secerați de moarte în ultimul decembrie.

În zilele acelea mai credeam în posibilitatea dezafectării acestui spațiu fără violență, deși am avut din ce în ce mai multe dovezi că cei adunați aici și deveniți «locuitori permanenți» nu au venit chiar întâmplător, ci au fost racolați treptat, pregătiți, instruiți, plătiți și puși în stare de așteptare pentru posibile acte de dezordine. Vizibile mai ales din ziua de 23 mai, când două «Dacii» albe au risipit manifeste provocatoare prin oraș, iar două ziare – «Dreptatea» și «România liberă» – au făcut același lucru, chemând de pe prima lor pagină «românii» în Piața de la Universitate pentru ziua de 24, ora 15, probabil pentru un marș «pașnic» asupra orașului. Dovezi că sume mari (în jurul a o sută de milioane lei) s-au învestit în această Piață ne-au pus în stare de alarmă, dar calmul aparent nu ne-ar fi dat crezare și n-am făcut publice astfel de date. Între timp, intelectuali de prestigiu au defilat prin «Zona liberă de comunism» protejând «golanii» și scufundându-se, inconștient sau deliberat, în marasmul lor. Bișnița, prostituția, furturile din mașini erau și ele tot o protecție a acestui mecanism diabolic de extracție legionară, care s-a înfipt adânc în pavajul de la Universitate. Sub binecuvântarea acelorași intelectuali, cei care, deliberat sau inconștient, au devenit niște autentici cavaleri ai apocalipsului, preluând violența străzii «în multele sute de publicații, în paginile cărora s-au descărcat tone de insulte și unde – spuneam în «Adevărul» din 27 mai – se mai sapă și acum tranșee, menite să apere aceste combinate metalurgice ale calomniei, din care ies zilnic șarje de injurii și amenințări», jigniri neîntrerupte la adresa poporului și țării.

Acum e clar pentru toți că din aceste tranșee, din această junglă a presei a izbucnit valul de violență abătut în cursul zilei de 13 iunie, peste București, aducând Capitala în pragul dezastrului. Din aceste tranșee, făcute de intelectuali corupți și lași; și din ticăloșia celor ce i-au manipulat atât pe ei, cât și pe manifestanții din Piață, transformându-i, în ultim moment, în puternice escadroane ale dezordinii publice.

Modul în care au acționat aceste escadroane în timpul zilei de 13 și până în zorii zilei de 14 iunie dovedește că au fost instruite de profesioniști adevărați și mai dovedește un lucru foarte trist: organizatorii violenței erau foarte bine informați cu privire la slăbiciunile forțelor de ordine și chiar și ale armatei. Tocmai de aceea au mers atât de departe, încercând asaltarea puterii. Pentru că, trebuie s-o recunoaștem fără ocolișuri, acest mecanism diabolic, înșurubat în Piața Universității, avea drept scop ultim lovitura de stat. Eșuarea acesteia ține într-o oarecare măsură de miracol. Și ține foarte mult de mobilizarea oamenilor cinstiți care s-au pus în mișcare în cursul nopții și al dimineții de azi, zădărnicind prin prezența lor acțiunile extremiștilor atât de bine instruiți.

Oricâte lucruri urâte se vor spune – și se vor spune – despre acești oameni, despre muncitorii din București și din împrejurimi și despre minerii noștri,  prezența lor era absolut necesară pentru a anihila violența forțelor extremiste, în mijlocul cărora mulți intelectuali și foarte mulți ziariști s-au simțit și par să se simtă în continuare foarte bine. Scriu aceste rânduri și simt cum mi se blochează cuvintele, nefiind în stare să înțeleg de unde atâta nesinceritate și atâta lașitate. Neînțelegând cum se pot desprinde unii atât de ușor de adevărul și durerea oamenilor simpli.

Așa cum am promis în ediția de ieri, redactorii ziarului «Adevărul» s-au aflat azi în toate punctele prin care s-a scurs în ultimele ore șarpele violenței. Acum când anihilarea acestuia începe să devină o certitudine, rămânând vigilenți, se cuvine să ne întoarcem la casele și locurile de muncă. Fie care liniștea să se așeze din nou peste acest pământ, ocrotind arborele plăpând al libertății noastre.

Darie Novăceanu”.

Sursa: „Adevărul”, 15 iunie 1990, p. 1.

[Vlad Mihăilă]