„Am trecut zilele trecute pe lângă «enclava» mîntuită de orice principiu de lângă Teatrul Național. Pe latura dintre Intercontinental și teatru, trecătorii curioși se perindau ca la grădina zoologică: întinși pe velințe soioase, pe ziare sau direct pe pământul gol, își expuneau mizeria câteva grupuri de susținători ai celor din corturi. Tinerii întinși pe jos, la umbra săracă a tufișurilor mi-au amintit de existența larvară a unor cazuri patologice, pe care literatura de obicei le creează pentru a descrie sugestiv o realitate terifiantă. De la microfonul instalat în balconul Universității sau pe platform improvizată de peste drum continuau să se profereze insulte, care în orice țară din lume sunt considerate delicte și atentate asupra moralei și bunului simț. Un exemplu: un «ins», care venea din Constanța, mărturisea că a participat ca observator la alegeri din partea presei și că votul masiv dat Frontului Salvării Naționale se explică, în această parte a țării, prin faptul că «oamenii din partea de sud a Dobrogei sunt îndobitociți de 45 de ani de comunism». Într-un apel, dactilografiat la o mașină de scris cu caractere mari – folosită de organele de conducere ale fostului partid comunist – se scrie negru pe alb, la adresa marii majorități a poporului român: «Rușine pentru aceia care au fost îngenuncheați de dictatura comunistă în cei 45 de ani», propoziție care mi-a amintit de cuvintele unui țăran, căruia îi fusese demolată casa și care recunoștea că de frică nu a protestat atunci când locuința și acareturile i-au fost băgate în pământ: «Ursul nu joacă de frică?». Cu cine să discuți aceste lucruri? Tinerii recrutați și mobilizați la veghe permanentă în acest perimetru sunt seduși de propagandiști care, pentru afirmațiile lor jignitoare ar trebui să compară în fața tribunalelor. Astfel, Dincă Gogoșarul relatând vizita făcută la sediul Televiziunii și discuția avută cu dl. Răzvan Theodorescu, spunea despre acesta: «Directorul Televiziunii nu e om, el a făcut Revoluția băgat sub pat, îi strălucea chelia și și-a înghițit limba». Un alt «ins», din Cluj-Napoca, declara că liderii Frontului sunt  «bandiți» și că toți din piață trebuie să-i forțeze să renunțe de bună voie la putere. Dar ceea ce m-a frapat a fost urcarea în balcon a unui «intelectual» pe numele său Paul Dugneanu. El s-a adresat celor prezenți cu următoarele cuvinte: «Prieteni întru golănie, aici Iliescu nu e președinte, indiferent de rezultatul alegerilor», după care s-a pornit să facă teoria iadului naționalizat de comuniști și a cazanelor cu smoală raționalizate de Ceaușescu, Stalin, Lenin. La un moment dat, când Paul Dugneanu își făcea autoportretul («Ce este un comunist? Un drac care s-a privit în oglindă și a văzut că nu e suficient de murdar»), printre cei care-l ascultau s-a produs rumoare: au descoperit un fesenist. Reacția vorbitorului de la înalta tribună a fost promptă: «DAȚI-L AFARĂ DIN ZONA LIBERĂ!», ceea ce s-a realizat prompt, cu strigăte de «Huo!». Mai nou teroriștii cuvântului din Piața Universității își concentrează din nou atacurile asupra Televiziunii Române. Probabil și-au dat seama că nu pot exploata la nesfârșit această «strategie a neliniștii», fără o publicitate pe măsură. Pentru că, parafrazând pe unii teoreticieni ai mass-mediei (Marshall McLuhan și Fernard Laquer), putem spune că tot ceea ce se petrece la Universitate în aceste zile este egal cu zero: publicitatea este totul și dacă nu ar exista anumite anturaje și o presă interesate să-l mențină, spectacolul acesta nu ar exista.

Florian POPA MICȘANˮ.

Sursa: „Dimineața”, 29 mai 1990, p. 6.

[Cosmin Hedeșiu]