„Mass-media insistă până la saturaţie cu înfometarea manifestanţilor din fosta Piaţă a Universităţii. Reacţia Occidentului este şi ea plină de compasiune, iar Crucea Roşie Internaţională ar vrea să preia iniţiativa asistenţei medicale a martirilor. Care este numărul lor exact? La Spitalul de Urgenţă Bucureşti consultăm registrul camerei de gardă medicale. Cap de serie: faimosul D. Dincă. La data recoltării, 1 mai a.c., glicemia sa, 95 mg, indică o sănătate perfectă. I s-au alăturat, în aceeaşi acţiune protestatară, alte 17 persoane, în majoritatea lor tineri. Dintre toţi, doar Marius Borza a revenit pentru repetarea probelor- martor. Fluctuaţia rezultatelor dezvăluie însă un grevist puţin dispus să-şi sacrifice prânzul: 1 mai – glicemia 100 mg; 2 mai – 87 mg; 3 mai – 80 mg; 4 mai – 100 mg!; 5 mai – 85 mg. După această dată M.B. renunţă şi nu se mai prezintă. Aceeaşi atitudine o adoptă alţi 63 tovarăşi de idei şi de luptă împotriva neocomunismului, alegerilor de la 20 mai a.c., ministrului Mihai Chiţac, abrogării Decretului 473/1973, abrogat de fapt la ultima şedinţă a C.P.U.N. Dar, domnilor, garda moare şi nu se predă! Pentru a declara greva foamei este necesar să înaintezi o cerere justificativă conducerii Spitalului de Urgenţă. Doamna Florentina Andronescu, sosită de la Tel-Aviv, îşi redactează cu vădită preocupare petiţia caligrafiată frumos. Este blondă, ochi verzi, slăbuţă. Profesia: artist plastic, la un institut de modă. Este născuta în zodia berbecului, deci urmează a trăi o săptămână a schimbărilor apide. Fostul soţ, conservator şi apatic. Dorinţa de schimbare a prevalat. Spre sfârşitul perioadei aşteaptă noutăţi plăcute.
– Ce zice fetiţa? Fetiţa zice help! O cresc părinţii. Doamna F.A. devine subit melancolică. Ne atrage atenţia că iubeşte «Adevărul» şi că la Sfântul Mormânt a rostit o rugăciune pentru gloria ziarului.
Iancu Adriana, str. Sevastopol nr. 6, este în concediu de odihnă. Lucrează la Întreprinderea de cofetării şi răcoritoare. Are 3 copii. Pretinde guvernului român să respecte articolul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara.
– Ce prevede? Păi, amânarea alegerilor!
Tânăra mamă este decisă să reziste tuturor tentaţiilor culinare. Nu ştie dacă mai poate veni şi mâine pentru teste. Are treabă. Prietena sa, Iuga Gabriela, str. Ecaterinei nr. 15, elevă la seral. Îşi aminteşte că figurează pe statele de plată ale I.C.R.T.I.
– Tata e cu F.S.N.! Într-o seară, m-a aşteptat cu paru’! I-am zis: Lasă democraţia, că-i de rău! Nu mai vin aici, că rezultatele e prea bune. Avem acolo, la cort, o doctoriţă care ne ia din deget şi cifrele sunt mai mici. În rest, e bine! Nu ne-a cumpărat nimeni. Totul din proprie iniţiativă. Repetă apoi principalele lozinci: «Nu plecăm acasă!», «Jos comunismul!» etc.
Zilnic, laboratorul de analize medicale al Spitalului de Urgenţă efectuează între 200 până la 500 recoltări probe sânge. Cazuri grave şi disperate. Printre ei, greviştii. Concentraţia de glucoză, determinată cu aparatura de specialitate, indică normalitatea. Nimeni nu acuză simptome de leşin sau ameţeală.
Al. GAVRILESCU”.
Sursa: „Adevărul”, 17 mai 1990, p. 1.
[Vasile Grigore]
