Înainte de 1989 mai multe localități au fost ridicate la rangul de orașe sau municipii, atunci când anumite condiții (economice, socio-culturale) au permis modificarea statutului respectivei localități. Alte orașe și municipii au fost dezvoltate, dar multe în specificul vremii, industrializarea forțată, creșterea populației pe această bază și sistematizarea teritorială adeseori defectuos realizată (vezi doar distrugerea monumentelor istorice din București) fiind printre cele mai importante caracteristici ale urbanizării.

Pe măsură ce localitățile se dezvoltau, noi și noi provocări apăreau pentru administrația locală. Documentul selectat ne permite să vedem care erau primele priorități ale Capitalei și în același timp cea mai populată localitate din țară, la momentul începutului de an 1990. Observăm menționarea activităților planificate pentru îmbunătățirea transportului în comun, dar și a circulației pe drumurile Bucureștiului.

„Între prioritățile cu care a debutat noua conducere a primăriei s-a aflat și punerea grabnică la punct, cu sprijinul celor mai avizați factori în materie, a unui program privind lucrările rutiere cele mai urgente pentru realizarea unui sistem funcțional organizat pe baze științifice, care să răspundă necesităților reale ale populației Capitalei.

Acest program – a precizat domnul Mihai Enescu, vice-primar al Capitalei – vizează patru mari direcții de acțiune: întregirea unui sistem de circulație major al orașului, care să preia ponderea funcțiunilor de transport în general și de transport în comun în special; corelarea investițiilor din domeniul construcțiilor de locuințe cu cele din domeniul circulației în vederea asigurării unor priorități pentru acestea din urmă; executarea cu prioritate a lucrărilor care asigură ameliorarea desfășurării traficului; reconsiderarea unor lucrări deja executate sau în curs de finalizare în vederea integrării în sistemul anunțat.

Cele 56 de obiective înscrise în acest program prioritar urmează să fie realizate în mai multe etape: într-o etapă imediată, ce cuprinde cel mult două luni, vor fi realizate lucrări de genul celor care privesc, de exemplu, reorganizarea circulației în zona Piața Victoriei, inclusiv programul de semaforizare sau creșterea frecvenței tramvaielor pe direcția Mihai Bravu – Șoseaua Ștefan cel Mare. În următoarele două etape, cu o durată de 1-1,5 ani vor fi soluționate toate problemele de fond ale circulației în București – montarea de linii de tramvai, construirea de pasaje rutiere și pietonale, de pasaje denivelate, realizarea de noi legături între anumite artere importante, restabilirea unor legături suprimate anterior, amenajarea unor parcaje subterane ș.a. (I. Erhan)”.

Sursa: „Adevărul”, 4 aprilie 1990, p. 3.