„Rep: Când l-ați văzut ultima oară pe domnul Marian Munteanu?

Claudia Munteanu: Pe 13 iunie la ora 13.

Rep: Atentatul la viața domnului Marian Munteanu a fost o chestie de moment ori sesizați un scenariu distinct?

C.M.: A fost bineînțeles o masă mare de mineri care știau în amănunt planul Universității din București.

Rep: De ce să fi fost totuși soțul dumneavoastră obiectul acestei epopei salvator – minerească?

C.M.: TOT CEEA CE POT SĂ SPUN este că a fost și există o deșănțată campanie politică împotriva lui Marian.

Rep: Înseamnă că cineva «de sus» recunoaște în Munteanu o forță..

C.M.: Și o tratează ca atare! El a devenit un simbol pentru mase.

Rep: …iar tratamentul de la Jilava e tot ceea ce i se poate oferi. Ați încercat să protestați?

C.M.: Cât timp există dovada certă a înscenării, nimic nu poate pune la îndoială urmările acestor proteste.

Rep.: Totuși va fi o vreme când va fi pus în libertate. Ce va fi atunci?

C.M.: Nu se știe dacă va fi pus în libertate. Autoritățile nu…

Rep: Un Marian Munteanu eliberat ar reprezenta un șoc pentru masă destul de mare pentru o nouă «Piața Universității»?

C.M.: Consider că simplul (mă rog, nu simplu) fapt că el reprezintă lupta contra comunismului a dus la înscenarea de care aminteam. Dar pentru Timișoara… poate ar fi un șoc eliberarea lui Marian.

Rep: Ați petrecut ultimele zile la reședința ambasadorului Olandei. Prevedeți o reacție a străinătății la drama Marian Munteanu din România?

C.M.: Nu știu cât de legal ar fi un, protest. Când legal, nici măcar nu este să-l pot vedea în stare de arest preventiv. Crucea Roșie Internațională a ajuns acolo doar datorită aprobării lui Roman. Starea sănătății e relativ bună, mi s-a comunicat dealtfel, dar moralul este extrem de scăzut. Iar asta datorită izolării.

(vom reveni)ˮ.

Sursa: „???ța Universității”, 12-20 iulie 1990, p. 1.

[Cosmin Hedeșiu]