„La Aula Facultății de Drept, în prezența unui mare la număr de reporteri ai mass-mediei internaționale, a avut loc Conferința de presă a Delegației Pieței Universității alcătuită din d-nii Marian Munteanu liderul Ligii Studenților, Cornel Feroiu, președintele G.I.D., Lucian Mihai, juristul G.I.D., și Alexandru Nancu liderul Asociației 21 Decembrie. A fost invitat și dl. Stelian Tănase din partea Grupului pentru Dialog Social. N-au luat parte la dialogul din C.P.U.N., ce nu a putut avea loc, reprezentanții „Alianței Poporului”, Asociația 16-21 decembrie și F.A.R., întrucât cum a declarat vicepreședintele primei organizații, ei nu acceptă decât un dialog necondiționat în prezența mass-mediei cu televizoare la direct, la o oră de maximă audiență, cu participarea reprezentanților orașelor martir și al Alianței pentru Proclamația de la Timișoara.
În cadrul conferinței de presă s-au făcut cunoscute motivele pentru care dialogul preconizat n-a putut avea loc, el transformându-se, timp de aproximativ 23 de minute într-o «anticameră parlamentară» pe tema admiterii redactorilor mass mediei (dorită de reprezentanții manifestanților și refuzată de purtătorii de cuvânt ai d-lui Iliescu). D-l Marian Munteanu declarase reporterilor înainte de a intra în sediul C.P.U.N. că întâlnirea de la ora 10 urma să aibă ca obiect expunerea programului manifestanților pentru a fi luat la discuție în cadrul ședinței C.P.U.N. de a doua zi, 9 mai.
De la bun început delegații au specificat că ei sunt mandatați doar pentru momentul actual în calitate de purtători de cuvânt ai «acelor oameni minunați care, de două săptămâni, luptă pentru adevăr în Piața Universității».
Neacceptarea prezenței mass-mediei a fost considerate, din start, o obstrucționare a demoncrației și a însuși dialogului, putând crea «poporului» (de care conducere interimară face atâta caz) impresia (pre)liminară că ar fi «CEVA DE ASCUNS»! Sau că ar fi «PERICULOS PENTRU CINEVA» ca întreaga țară să cunoască obiectul revendicărilor de la Universitate. Or, cum declara dl. Feroiu, esențială nu era purtarea acestui dialog – previzibil în desfășurarea sa, după condițiile pe care dl. Iliescu le-a pus delegaților, cum ar fi respingerea din discuție a punctului 8 de la Timișoara – ci posibilitatea pentru întreaga țară de-a luat cunoștință de la sursă de problematica expusă și, în consecință, de a urmări în direct reacțiile delegaților «golanilor» la argumentele d-lui Iliescu și reacția d-lui Iliescu la argumentele delegaților. Țara ar fi putut înțelege în sfârșit CINE SUNT ȘI CE VOR GOLANII. Purtătorii de cuvânt ai d-lui Iliescu, domnii Ion Caramitru, Constantin Butnaru (F.S.N.-C.P.U.N.), secretarul de cabinet, Bădănici și, în treacăt, Daniel Iosif, ca și alte persoane neidentificate, au avut, cu excepția d-lui Cristian Iliescu atitudine obstrucționată: până la replica «delicată» că dl Iliescu așteaptă de 35 de minute delegația… ÎN AUDIENȚĂ!! Deși se preconizase UN DIALOG cu reprezentanții unor manifestați care așteaptă de patru luni și, explicit, de 306 de ore, validarea unui amendament (la legea electorală) care să garanteze eliberarea definitivă a României de comunism. Amendamentul, între timp (decembrie-martie) s-a constituit. El se numește proclamația de la Timișoara explicit: punctul 8.
Înaintea expunerii în detaliu a acestui punct, s-a făcut precizarea că asociațiile sunt independente una față de cealaltă și în principiu, ele nesprijinind și necontestând nici o formațiune politică sau pe liderii lor, ci exprimând opinia profund democratică și anticomunistă a pieței Universității. Manifestanții din București și din țară solidari cu ei nu cer altceva decât adoptarea acestui amendament care îi exclude pentru o vreme de la conducerea țării pe cei răspunzători direct de dezastrul comunist la care a fost adusă țara, adică activiștii de partid. Punctul 8 – Timișoara, departe de a fi, cum s-a reproșat nedemocratic este dimpotrivă conceput în spiritul de generozitate a poporului român care iartă dar n-are voie să uite. Ceea ce ar însemna să repete greșeala: căderea în neo-comunist. Cei vizați sunt refuzați doar la conducerea țării, atât și nimic mai mult, în măsura în care, evident, unii dintre ei nu s-ar dovedi vinovați de genocid și ETNOCID (pe parcursul a peste 43 de ani).
Totodată, climatul tensionat, și actele de violență și calomnie exercitate asupra manifestanților anticomuniști spun sub semnul întrebării alegerile libere. S-au adus în discuție presiunile care se fac asupra manifestanților și celor solidari cu ei (inclusiv prin furt de casete și telefax universitar), obstrucționarea manifestației din Piața Universității, dezinformarea populației cu privire la obiectul ei, faptul că neacceptarea dialogului în condiții de audiență națională poate fi interpretată ca o poziție de forță a conducerii provizorii a țării, personal a d-lui Iliescu, a cărui repulsie față de punctul 8 al Proclamației de la Timișoara e…inexplicabilă dacă dorește cu adevărat, libertate, echitate, democrație, salvare de comunism! Or, comunismul nu poate fi desființat în România atâta vreme cât i se perpetuează structurile, adică în fond. I se (re)promovează… emanațiile! Deci persoane din vechea nomenclatură! E absurd ca responsabilii de catastrofa națională – prin participare sau pasivitate, dar cu substanțiale beneficii – să aibă acum din nou, pretenții de supremație! doleanța manifestanților e elementară! Nu se cere judecarea nimănui altcuiva decât a celor dovediți vinovați, în rest, abținerea de la candidatura la conducere a celor vinovați moral de perpetuarea comunismului în România.
În privința consecințelor acestui…dialog refuzat, delegații au lăsat manifestanților dreptul la spontaneitatea de decizie pentru viitor. Domnul Marian Munteanu nu a interpretat refuzul dialogului deschis din partea domnului Iliescu, admterea doar a dialogului «confidențial» refuzat de delegați, ca o VICTORIE A PIEȚEI UNIVERSITĂȚII. Pentru că această «piață de golani» n-are nimic de ascuns țării, ci totul de dezvăluit și clarificat; în schimb, alții, foarte probabil, au. Ca dovadă, refuzul unui DIALOG ÎN PREZENȚA ÎNTREGULUI POPOR! Solicitat în continuare. (Roxana Iordache)ˮ.
Sursa: „România liberă”, 9 mai 1990, p. 2.
[Alexandra Dănălache]
