„Căutând să deslușească adevărul în legătură cu evenimentele din 13-15 iunie, câțiva membri ai conducerii Ligii Studenților și Asociației «21 decembrie» din București au organizat o conferință de presă în Aula Facultății de Drept din București, la 18 iunie 1990. Reproducem declarațiile făcute cu acest prilej.

Mihai Gheorghiu, vicepreședinte al Ligii Studenților: «Sunt unul dintre supraviețuitorii masacrului din Clubul Universității București din noaptea de 13 spre 14 iunie. Înainte de toate, aș vrea să precizez câteva chestiuni legate de cele petrecute în dimineața zilei de 13. S-a încercat. Mai întâi, cu o violență extremă «curățirea», după expresia primului ministru, Petre Roman, întregii Piețe a Universității. Apoi, foarte curios, după ce Poliția a făcut ca timp de câteva ore situația să fie explozivă, și-a retras efectivele. După intrarea mulțimii în Piață, studenților nu le-a rămas decât să fie martorii acestor întâmplări uluitoare, îndemnând la non-violență și la calm și pace. Astfel, în jurul orei 16 am deschis balconul pentru a menține lumea în Piață. Cu toate eforturile noastre, acei oameni instigați la violență timp de atâtea ore, au mers la sediul Poliției, unde n-au întâmpinat nici un fel de rezistență, unde au fost practic invitați la violență. Ne întrebăm: de ce? De ce Poliția nu și-a făcut datoria apărând acest sediu ca și Televiziunea și alte clădiri atacate? De ce s-a căutat crearea senzației de război în București? A fost realmente vorba de o minoritate incitată, de victimele unei provocări. Spre seară, forțele de ordine și-au intrat în mână și au început să facă ordine în București. Cum însă? Au început să tragă în plin. Noi, studenții, am văzut și am încărcat morții și răniții în mașinile organizației Medecines sans frontieres.

Ne-am retras în Universitate, e vorba de o mână de studenți, pentru a apăra clădirea de incendii și de violența oricui. Eram deja, în acel moment, sortiți să fim victimele unui masacru. Trebuie spus în mod răspicat: în jurul orei patru dimineața, înainte ca noi să ne fi retras în Clubul Universității pentru a ne odihni, armata și Poliția controlau situația în Piață. Se făcuseră arestări numeroase. La ora 5:21, grupuri de mineri au atacat Universitatea și Arhitectura și, cu o bestialitate de nedescris, au lovit studente și studenți.

Am trecut cu toții pe lângă moarte, ei nu aveau nici cea mai mică intenție să ne ierte, dădeau oricum și oriunde. Înarmați cu bâte, topoare, lanțuri și târnăcoape, făceau ordine din ordinul lui Ion Iliescu. Aceasta e tragedia: Bucureștiul era sub control, era liniștit. Noi, cei de aici, ca și cei molestați pe stradă, neavând nici o vină, întrebăm autoritățile românești de ce au fost chemați acești mineri, fără milă, instigați la cea mai atroce bestialitate? Considerăm că ceea ce s-a întâmplat e o crimă împotriva poporului român. Cine își va asuma răspunderea pentru aceste atrocități?

Regretăm profund cele întâmplate pe 13 iunie. E greșit să se vorbească de extremă dreaptă în România. Securitatea e încă foarte puternică și o asemenea orientare nu s-ar putea naște și organiza, fiind imediat reperată. I-am văzut pe cei cu adevărat violenți pe 13 iunie. E adevărat că sunt niște elemente degradate. Caracteristica lor principală e că pot fi manevrați, adică se pot pune în slujba oricui, deci și a puterii.

De ce a pornit crunta represiune împotriva studenților? Totul a început de la crasa politică de dezinformare dusă de Televiziune și o anumită parte a presei românești (Adevărul, Azi, Dimineața, Democrația). Piața Universității a constituit la un moment dat o Agoră a opiniei și democrației libere din țară. A fost acolo o opoziție împotriva comunismului și a luptei pentru putere care nu ține seama de interesele poporului român. Demonstrația din Piața Universității nu și-a putut transmite mesajul exact. Participanții la manifestația de aici au avut de suferit în zilele de 13 și 14 iunie. Minerii au știut exact unde să meargă (institute de cercetare, de învățământ și anumite persoane) conduși de civili care îi îndrumau spre locuri dinainte știute.

Poziția Ligii Studenților față de cele întâmplate e următoarea: vrem să se afle adevărul, vrem ca prin căile legale să ne manifestăm dorința de adevăr și de libertate. Mai există încă o mulțime de studenți arestați și bătuți în mod groaznic. Universitatea București va intra, probabil, din 19 iunie, în grevă generală, blocând sesiunea de vară și probabil sesiunea de admitere din iulie».

Alexandru Nancu, președintele Asociației 21 Decembrie: «La cele afirmate de Mihai Gheorghiu aș vrea să adaug ceva despre atacarea sediului asociației noastre. Se știe că unul din principalele noastre scopuri este stabilirea adevărului în legătură cu evenimentele din 21 decembrie. Alt scop major este ajutorarea celor răniți în acea zi. Întreaga noastră activitate a fost distrusă de atacul minerilor. Cele cinci persoane aflate în sediu la acea oră au fost grav molestate. Într-un fel nu ni se pare întâmplătoare represiunea contra noastră, inclusiv distrugerea unor documente despre ordinele represiunii din decembrie. Minerii au încercat să pătrundă în sediu spărgând un geam. Ne-am dat seama că nu putem face față și le-am deschis ușa. Nu au fost prea violenți, rezumându-se să ne înjure, până când un civil a apărut și ne-a lovit, declanșând o adevărată urmărire prin podul clădirii și prin curtea acesteia. Menționez că acest individ care nu era îmbrăcat în miner avea la el fotografii cu persoanele din asociația noastră».

Alexandru Baboș, lider al Asociației Studenților Arhitecți: «Mă adresez în primul rând studenților zicându-le puteți și voi să vă așteptați la ceea ce noi nu ne-am așteptat în acea noapte. Deși există intenții declarate de democrație, egalitatea tuturor în fața legilor nu este azi asigurată. Intențiile de traducere în justiție a persoanelor care ne-au molestat vor eșua probabil, deși noi vom încerca tot posibilul. Singura noastră forță e de a conta doar pe noi înșine. Ieșitul în stradă nu are rost câtă vreme populația nu știe ce se întâmplă. Ce s-a petrecut e un fel de Tien An Men al nostru. Asociația Studenților Arhitecți se va întâlni pe 19 iunie pentru a amâna examenele pentru perioada de toamnă».

În legătură cu liderul Ligii Studenților, Marian Munteanu, mai mulți din cei prezenți la conferința de presă au ținut să facă următoarele precizări:

Sorin Drăgan, redactor-șef în revista Glasul: « În dimineața zilei de 13 iunie, organele de ordine au golit Piața Universității și la orele 6 – 6:30, președintele Ligii Studenților a fost ridicat de la domiciliu de trei civili pentru a face declarații la Poliție în privința postului de radio Uni-Fun.»;

Eugen Popescu, secretar de redacție la revista Glasul: «În momentul sosirii celor trei civili, Marian Munteanu mi-a telefonat (era, cred, ora 6:20), spunându-mi că este invitat la o discuție cu domnul general Bîtlan. Vă rog să rețineți că la acea oră nici eu, nici Marian Munteanu nu știam că până la ora 8 dimineața nu ies din localul Poliției Capitalei, înseamnă că s-a întâmplat ceva în afara invitației». La ora 8:40 am primit un telefon de la fratele lui Marian Munteanu care mi-a spus că acesta nu fusese până la acea oră eliberat. Imediat apoi, am alergat cu camera de luat vederi la sediul Poliției Capitalei, unde mi s-a spus «nimeni cu numele Marian Munteanu n-a intrat aici pentru așa ceva.»;

Mihai Gheorghiu: «Am aflat acum puțin timp că președintele Ligii Studenților a fost arestat din spital, în dimineața zilei de azi, de către șeful Circumscripției 1 de Poliție, fiind mutat la Spitalul Ministerului de Interne. Motivul arestării: instigare și participare la violență. Trebuie neapărat menționat că unii dintre cei reținuți și duși la Măgurele au consemnat în declarațiile lor că Marian Munteanu e vinovat de cele petrecute pe 13 iunie, dând vina pe el, pentru că s-a lansat printre ei zvonul că […] ar fi murit».

A consemnat

Cristian PREDA”.

Sursa: „Cuvîntul”, 20 iunie 1990, p. 3.

[Alexandru Cîță]