Frica este unul dintre semnele distincte ale unui guvern totalitar. Ceea ce se întâmplă azi în România este revenirea la frica aceea difuză și impersonală care ne-a afectat în trecutul regim totalitar: circulă zvonuri suspecte, cineva te amenință la telefon, câte un demonstrante – pilduitor – bătut, etc.

Demonstrația din Piața Universității nu se desfășoară doar într-un spațiu lipsit de comunism ci și într-unul lipsit de frică.

Aici am aflat zilele trecute de un grup de tineri hotărâți să trezească din anestezia comunistă țara prin prezentarea casetelor pe care le-au văzut bucureștenii în nopțile lor de veghe la căpătâiul libertății. Au reușit să le prezinte în Constanța, Tulcea, Brașov, fiind în permanență urmăriți. La Predeal, dați jos din tren, tinerii au fost maltratați, fugăriți, o fată din grup fiind grav rănită. Forță anonimă, secretă, urmărește din umbră, cu scopul de a crea doar o aparență de democratizare, ca nu cumva «golanii» să se obrăznicească prea mult.

Într-o altă seară, dr. docent, cercetătorul principal Petre Caraman, ne-a adus în Piața Universității povestea studenților ieșeni care au ieșit în stradă în spațiul lor liber de comunism. Doi au fost înjunghiați în dreptul statuii lui Xenopol, unul plin de sânge a fost luat de un autoturism, a fost rupt afișul «zonă liberă de neocomunism» și li s-a strigat studenților «Repetenții», «Golani».

Victimele, se știe, se cunosc întotdeauna. Așa s-a întâmplat și în decembrie. Agresorii nu. Doar metodele folosite ne fac să ne gândim că agresorii de acum sunt aceiași cu agresorii din decembrie.

Înainte ca primul emanat al țării să fie uns președinte, Asociația Națională pentru Proclamația de la Timișoara a organizat un miting în aceeași Piață a Universității, căci prima lor datorie e aceea de a menține trează conștiința poporului român. Și împotriva studenților care au împărțit și lipit manifeste pentru acest miting au avut loc acte de violență. Astfel, în mașina în care se aflau studenții care împărțeau manifeste, în cartierul Drumul Taberei un polițist a urcat ordonând studenților să urmeze mașina poliției. «Provocatorii» au fost percheziționați, și s-au luat declarații la Miliția Capitalei. Atâta doar că lor nu le e frică, nu le mai e frică. Au revenit să lipească manifeste cu cuvintele «Am pornit pe un drum fără întoarcere». Este drumul fără întoarcere al convertirii la libertate. Al vindecării de frică.

Dora Mezdrea”.

Sursa: „Dreptatea”, 26 mai 1990, p. 4.

[Vlad Mihăilă]