„Cred că aș putea răspunde cu acel biblic «Doamne, iartă-i că nu știu ce fac».

Intenția principală a fost stabilirea unui dialog, după câte știu.

Bineînțeles, asta se cerea permanent. Tocmai pentru că s-a desfășurat o întreagă campanie de calomnie, dialogul nu se putea petrece între patru, șase sau opt perechi de ochi, cu ușile închise. Țara nu știa adevărul despre fenomenul din Piață, iar dialogul printre altele avea rolul și de a restabili acest adevăr. Dacă s-ar fi desfășurat un astfel de dialog, cu ușile închise, în mod sigur Televiziunea l-ar fi prezentat trunchiat, pentru că sistemul a fost să se arate o bucățică de adevărul și restul minciună. Televiziunea a făcut mult rău. Toate evenimentele, revoluția, Târgu Mureș, Universitatea, luptele de culise, au fost prezentate într-un mod care a creat o stare de confuzie îngrozitoare. Dacă vreți s-a făcut un fel de educație a urii. Incitarea la violență nu a făcut-o Piața Universității, cei care au vorbit în balcon, cu atât mai puțin Marian. Incitarea a fost făcută de Televiziune, o parte a presei. «Azi», «Dimineața» etc… și mai ales de guvern, prin camuflarea adevărului.

De ce s-au retras studenții din piață?

Aveau de învățat și în plus considerau că trebuie să fie în legalitate, după alegeri, să lupte cu mijloace caracteristice lor… Sigur au fost discuții. Alianța Poporului și 16-21 Decembrie nu au vrut să se retragă. Doru Mărieș de la Alianță considera că manifestația trebuie să continue și să se acționeze. Nu știu ce înțelegea prin asta. Studenții au fost acuzați de lașitate pentru că au închis balconul, au fost făcuți public trădători.

De aceea au luat hotărârea mitingurilor de joia și din fiecare 21 ale lunii. Marian considera însă, că diferențele de opinii care au apărut sunt o dovadă a democrației, el susținea cu disperare, aș putea spune, că trebuie să ajungem la stadiul în care să respectăm opinia celuilalt, dreptul lui de a și-o exprima liber.

Ce s-a întâmplat pe 13 iunie?

A fost ridicat de la domiciliul său din str. Occidentului nr. 45 pe la ora 6 dimineața. Soția lui, Claudia, mi-a dat telefon foarte speriată. Au venit trei civili, care au pretextat niște cercetări legate de povestea cu Uni-Fun-ul, care de fapt își retrăsese plângerea în urmă cu o săptămână. Era un simplu pretext. Credeam că va fi eliberat în circa două ore. Văzând că nu se reîntoarce, am plecat spre Piața Universității, sperând ca Liga să știe mai multe. M-am plimbat ore în șir foarte neliniștită, studenții se strânseseră în facultate și se întrebau ce este cu Marian.

Deci Marian nu a fost de față când s-a spart baricada și s-a dat foc la autobuze?

Nici vorbă! A fost eliberat în jurul orei 15.30, după care a vorbit foarte scurt la balcon. A precizat că a fost arestat, că nu știe ce s-a întâmplat cu ceilalți arestați și a invitat la calm. L-au auzit mii de oameni. A exprimat poziția de non-violență a studențimii și chiar a fost împotriva ideii de a se merge spre Poliție. Lumea era însă foarte înfierbântată și striga «La Poliție! La Poliție!». A făcut rugămintea de a se merge ordonat, în coloană, precizând că studenții vor rămâne în Universitate până li se va da drumul arestaților. Considera că aceasta este forma lor de protest. Marian nu a părăsit facultatea decât circa 15 minute, când a plecat împreună cu mai mulți colegi spre sediul Poliției pentru a vedea ce se întâmplă acolo. S-au întors cu o coloană mare de oameni pe care îi convinseseră să revină în Piața Universității.

A fost la Televiziune, așa cum se susține?

Nu. El a fost împotriva acestei idei, s-a opus în momentul când au pornit spre televiziune mai multe autobuze și o coloană de oameni. Era sigur că vor fi provocări.

Deci pe tot parcursul zilei de 13, Marian nu a părăsit clădirea facultății?

Nu. Chiar în acea seară a avut o întâlnire cu studenții de la Arhitectură și au hotărât, din cauza evenimentelor, să rămână peste noapte în facultate. La 5 dimineața au venit minerii. Cred că știți ce s-a întâmplat. Cel mai rău bătut a fost Bogdan, fratele lui Marian. Este singurul care are leziuni interne. I-a fost afectat un plămân. Pe Marian l-au târât pe scări până în dreptul havuzului, unde l-au bătut din nou. Strigau la el «Unde sunt dolarii? Ți-a dat Rațiu adidași!» I-au luat ceasul, i-au scos adidașii, hainele lui sunt o mărturie cutremurătoare. Cele ale lui Bogdan nici nu mai există, au fost pur și simplu sfâșiate. Ultima imagine a lui Bogdan a fost un bocanc, care l-a izbit în față și i-a provocat trei fracturi la nas și deplasarea maxilarului. S-a trezit într-o mașină unde erau mai multe trupuri inerte.

Ce s-a întâmplat la spital?

Au venit trei indivizi care susțineau că au fost chemați de către cineva din spital. O minciună. Nu-i chemase nimeni. Susțineau că vor să-l transporte în alt loc, deoarece aici nu se găsește în siguranță. De fapt nu au făcut decât să împiedice conferința de presă care urma să aibă loc. Eu am încercat să-i opresc pe ziariști să intre, deoarece am fost amenințată că va fi transportat într-o rezervă, unde nu puteam ști ce se întâmplă. Luni au venit iar trei civili care au prezentat un certificat medical, nu am văzut bine, deoarece nu ni l-au dat, tot cu intenția de a-l transporta în altă parte. Marian a declarat că nu pleacă de acolo decât cu mandat de arestare. Atunci au scos și mandatul. Figura ca student în anul V. Marian a spus că este fals! «Nu are importanță, au replicat indivizii. Vei merge cu noi, cu sau fără voia ta».

Înțeleg că nici acum, după cinci zile de la arestare nu știți unde se află? Ce demersuri ați făcut?

Primele demersuri au constat în a ne informa pe cale obișnuită, telefoane, căutări prin spitale. Dar nu am aflat nimic.

Pe căi oficiale ce ați întreprins?

Am fost la Crucea Roșie Internațională, care avea informația că se află la Spitalul 9, dar marți am fost anunțați, după ce ei se deplasaseră personal și vorbiseră cu directorul, că nu se găsește acolo. Am apelat la România liberă și m-a însoțit un reporter, dl. Ion Marcovici, la procurorul șef al Municipiului, d-l Hăineală. Foarte politicos și evaziv, acesta nu mi-a dat nici un răspuns, precizând că nu cunoaște problema și că nu are calitatea de a da astfel de relații. A doua zi, pe 21, am încercat să ajung la Procurorul Republicii, d-l Robu, dar am fost împiedicată.

În ce fel?

Într-un mod puțin straniu, care m-a determinat să nu insist în ziua aceea, deoarece eram singură și nu aveam garanția că voi mai părăsi clădirea. Erau anumite semne și mișcări în jurul meu care… Am primit asigurări că este în siguranță (?) și că este bine îngrijit. Eu însă fiind martoră în aceste zile la evenimente, care au fost în afara legii, la ora actuală consider că nu sunt sub lege și nu mă simt deloc ocrotită de lege, cu atât mai puțin Marian. Nu am încredere în nici un fel de declarație. Nu înțeleg de ce, apelând la Procurorul Republicii, nu mi se poate spune, mie, mama lui, unde se află și de ce nu am voie să merg să-l văd. Nu cred în nici un fel de asigurări. Mi-e frică pentru viața lui, mi-e frică să nu fie injectat… Pentru că după felul în care s-a procedat până acum, complet ilegal, nu pot crede altceva. Consider că sunt în afara legii și că pe Marian nu-l ocrotește nici o lege, dimpotrivă. De ce atâta mister? Este un deținut, a fost anunțat oficial lucrul acestea și nu înțelege de ce se ascunde locul unde se află. Înseamnă că au ceva de gând. Nu știu ce să mai cred…

Există dovezi?

Nu am aflat nimic oficial. Dar acuzația de instigare la violență când zeci de mii de oameni l-au auzit făcând mereu apel la calm, la înțelepciune. Am înțeles că este vorba despre niște casete, pe care ar fi fost înregistrat participând la atacul asupra Poliției. Ceea ce nu este adevărat, există zeci de dovezi că Marian nu s-a mișcat toată ziua din clădirea Universității. Persoana care este considerată a fi el, pare a fi o sosie sau cel puțin un individ asemănător, cu barbă, cu jachetă de piele… Ori Marian nu are nici o jachetă de piele…

Ce veți face în continuare?

Până acum nu am activat decât pe căi oficiale, procuratură, avocat… am fost reținută la spital de situația gravă a  celuilalt fiu, Bogdan, dar acum când acesta nu mai este în primejdie sunt hotărâtă să aflu unde este Marian. În ce privește un eventual proces, nu poate fi decât o înscenare!

23 iunie 1990”.

Sursa: „22”, 29 iunie 1990, p. 13.

[Vlad Mihăilă]