„În ziarul Adevărul din 13 mai 1990 am citit articolul «Jungla presei și presa junglei», sub semnătura domnului Darie Novăceanu.

După câteva pasaje mi-am spus că omul trebuie să se mai și deconecteze. Era firesc ca farmecul junglei să capteze un asemenea fericit, dar și pe cel ce nu-i poate oferi viața un asemenea dar, mulțumindu-se doar cu cititul.

Însă deodată, de la jungla de la Merida «mă trezesc în pătratul de asfalt din Piața Universității București», unde răsunau voci însă nu ca cele pe care autorul le auzea în junglă, de la fiarele sălbatice și pe care, declară, că le distingea cu perfecțiune volumul său specia fiarelor, și chiar cu statura lor.

Bineînțeles, una e vocea «plevei» cum denumește autorul, pe lângă tinerii din Piața Universității pe ceilalți care stau de douăzeci de zile și pe care nu le poate distinge vocile, așa cum bine a distins vocile «fiarelor sălbatice din junglă».

Se poate, să-l credem, are atracție, probabil numai pentru «fiare».

Dar pleava din pătratul de asfalt al Pieței Universității o formează, pe lângă eroi ai Revoluției din 21 decembrie și frați ai celor dispăruți ce au luptat și spălat acest loc cu sângele lor curat, o formează și femei, bărbați, muncitori, țărani, tehnicieni, scriitori, profesori, preoți, medici, arhitecți, ingineri, economiști, cercetători etc.

La această jignire grosolană nu se poate răspunde acestui domn decât…cu aplauze.

Iar pentru cei care vor să mai jignească, să știe că aici în Piața Universității, în Catedrala sfântă a libertății și demnității umane, din sutele și miile de voci adunate într-un singur glas răsună la superlativ, pentru întreg pământul românesc, titlul celei mai mari epopei de libertate și demnitate a eroicului nostru tineret.

LIBERTATE TE IUBIM

ORI ÎNVINGEM, ORI MURIM

Dr. CORNEL DRAGOMIR”.

Sursa: „Dreptatea”, 19 mai 1990, p. 2.

[Vlad Mihăilă]