„Balconul rușinii, în care, după mitingul P.N.Ț.-c.d. din aprilie, au apărut zi de zi, spre rușinea lor, intelectuali și pseudointelectuali, disidenți cu vocație defetistă, impostori, lichele politice și «apolitice», instigatori semidocți, histrioni ai kitschului, toți o liotă de nemernici care poartă acum povara incitării la haos, anarhie, crime și atrocități, i-a primit, eliberat, pe mineri.
Pângărit zeci de zile de agitatori improvizați, semănători de discordie și ură, de urlete furioase și miorlăituri pițigăiate, balconul suferind al Almei Mater a fost înnobilat prin prezența oamenilor cu mâini bătătorite și lămpașe, care ne scot din străfundurile pământului lumina.
Balconul instituției propagatoare a luminii, cotropit barbar de forțe malefice ale întunericului in hlamida unui spirit mefistofelic, începând din 22 aprilie, i-a primit cu recunoștința pe lampadoforii-mineri. Acești oameni onești și demni!
Ceea ce nu au înțeles – și e dureros – niște intelectuali oportuniști erijați în elita țării, nesfiindu-se să se alieze cu pelagra socială: infractori, prostituate, trântori, bișnițari, foști și noi legionari, au înțeles acești bravi minori, care, încă o dată, s-au dovedit a fi salvatorii Revoluției.
O mare parte din oamenii cinstiți, mințiți în primele zile de lozincile scandaloase, amețiți precum caragialeanul cetățean turmentat de frazeologia perversă – în numele unor mari idealuri – dar ascunzând, de fapt, scopuri odioase, s-a raliat demonstrației ilegale din Piață, câtă vreme s-a manifestat oarecum pașnic și în campanie electorală. După alegeri majoritatea oamenilor care veneau la show-ul nocturn s-au retras, trezindu-se nu numai datorită scrutinului favorabil forțelor politice conștiente de misiunea complexă a democratizării și refacerii țării, ci și dându-și seama că deveniseră, fără voia lor, uneltele unor interese oculte, destabilizatoare.
Trezește nedumerire și felul cum au înțeles rectoratele celor două prestigioase instituții universitare să-și transforme localurile în cuiburi ale turpitudinii.
Minerii, huliți și batjocoriți de o presă inconștientă, interesată să împingă țara în convulsii și marasm, ne-au (și le-au) servit o lecție splendidă de civism. Minerii în balconul Universității, sub portretul lui Eminescu, reprezintă o imagine simbolică. Căci Eminescu a fost înjosit în aceste zile de o faună degradată și – dacă există cealaltă lume – atunci el a plâns cu lacrimi amare sau i s-au răsucit sfintele oseminte văzând și auzind prostituarea intelectualilor ala-zis elitiști, care, cu câteva excepții, s-au ridicat împotriva tiraniei bicefale, dar acum, fiind cu adevărat liberi într-o țară liberă, n-au înțeles valorile supreme ale democrației bătându-și joc de condiția lor. Nu-i numesc, se știu ei cine sunt – nomina odiosa – dar ar trebui să roșească măcar acum, în ceasul al doisprezecelea, după ce au provocat aceste dies irae. Zile ale mâniei pentru care le va trebui mult timp ca să scape de rușine.
Minerii, pe care i-au pus la stâlpul infamiei, cu ironie, dispreț și superioritate, domnii reprezentanți ai elitei și camarila lor interlopă, ne-au (le-au) servit o lecție de etică și istorie.
Au stat tăcuți și demni străjuind portretul lui Eminescu, luminat la față. Și poate că unii și-au rememorat versurile învățate cândva în clasele primare: «Eu? Îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul…».
ARNOLD HELMAN
P.S.1. Să le mulțumim minerilor că au suplinit incapacitatea, indecizia și complexele poliției.
- Și să le mai mulțumim minerilor, oameni modești și taciturni, care nu știu să rostogolească din guri bolovanii cuvintelor, pentru că le-au arătat foștilor vizitatori diurni, vesperali și nocturni al balconului, că «la fala goală, traista-i ușoară»ˮ.
Sursa: „Azi”, 17 iunie 1990, p. 2.
[Vlad Mihăilă]
