„În legătură cu moțiunea întocmită de dv. (apărută în «România liberă» din 30 mai a.c.) și pe care au semnat-o mai mulți scriitori, printre care și eu, pentru a dovedi ceea ce era de prisos să mai dovedim, și anume că nu dorim moartea nimănui – și că în acest sens dialogul, și de o parte și de alta, trebuie făcut printr-un compromis în care absurdul minorității să fie privit cu bunăvoință, reamintesc:

Am arătat în cuvântul de la tribuna Filialei Scriitorilor din București, că e ușor să întocmești o asemenea hârtie, acum, în libertate și să o adresezi cu dezinvoltură guvernului. Am întrebat de ce nu s-a făcut o asemenea «hârtie» sub Ceaușescu întru apărarea martirilor culturii: Costin Nenițescu, Miron Nicolescu, Preda și alții.

Nu era moral din partea dv. să răspundeți întrebării mele, exact alături de această moțiune, în același număr al «României libere»?

Aveați puterea sub dictatură și nu l-ați atins pe dictator cu un pai; acum, după Revoluție, nu o mai aveți, dar o doriți cu disperare.

În cuvântul pe care l-am luat la tribuna obștii scriitoricești îmi pare rău că am omis să vă propun și faceți dv. greva foamei sau împreună cu Ana Blandiana sau Liiceanu, pentru a fi mai convingători. Astfel ați deveni mai eficienți și ați intrat într-un dialog real cu guvernul.

Varianta ce v-o propun, domnule Paler, are mai multe șanse de reușită, întrucât actualii lideri ai demonstrației din Piața Universității refuză dialogul, dovedindu-se tot atât de oscilanți ca și dv. în editorialele ce le semnați în «România liberă».

Oricum, o decizie trebuie luată, dar nu neapărat în numele scriitorilor, ci al dv. personal și, eventual, al ex-candidaților nereușiți la președinție, care cred că vă vor ține o bună companie, întrucât, intelectuali fiind și unii și alții, ați avea ce discuta.

Ca temă de dialog vă propun ceea ce v-am propus în forumul scriitorilor bucureșteni:

De ce n-am semnat o asemenea moțiune în timpul dictaturii lui Ceaușescu?

(Nu credeți că s-ar fi salvat mai multe vieți?)

Felicia Marinca”.

Sursa: „Azi”, 1 iunie 1990, p. 3.

[Vlad Mihăilă]