„Într-un interviu acordat «României libere» (nr. 115 – serie nouă – vineri, 11 mai) doamna Doina Cornea aflată în clădirea Universității, după discursul rostit de la balconul Universității și cu mijloacele de expresie cele mai potrivite locului unde era găzduită – Universitatea, arăta între altele: «Trebuie să fii cu adevărat pregătit în domeniu, să ai capacitatea și dispoziția sufletească de a exercita o anumită formă de analiză ca să-ți dai seama că Televiziunea e manipulată prin imagini».

Într-adevăr, Televiziuea nu s-a sfiit să prezinte pe dl. Gheorghe Popilan, candidat pentru Senat din partea Partidului Republican Creștin din România, «gol-goluț», deși era îmbrăcat deosebit de decent. Marea doamnă a Revoluției noastre (cum o numește în extaz «România liberă», publicație bine cunoscută pentru aversiunea ei față de adularea anumitor persoane), d-na Doinea Cornea are dreptate când spune că oamenii «vin acasă obosiți de la serviciu, deschid televizorul, iar ochii lor încă impregnați de vechile lozinci comuniste văd ceea ce văd și nu fac decât să accepte totul ca fiind real».

Era oare real domnul acela – Popilan – care bătea cu pumnul în masă, care gesticula dezordonat, care țipa la noi în încercarea de a ne convinge că suntem idioți sau nebuni? S-ar fi impus ca redactorul (ne-am interesat și am aflat că se numește Cicerone Grigorescu) chiar atât de neavizat, agramat și îngălat cum e, să fii încercat să-l tempereze pe dl. Popilan (În paranteză fie spus, nu știm de ce în ultima vreme, inclusiv la Studioul electoral, participă în calitate de redactori tot mai multe personaje a căror lipsă elementară de profesionalism nu este egalată decât de cazurile de evidentă rea credință – atât de expresiv ilustrate de dl. Victor Ionescu prin răstălmăcirea unui răspuns al domnului Ion Iliescu în interviul acordat emisiunii «Invitatul săptămânii»). N-a făcut-o și, în aceste condiții, trebuie, din nou, să dăm dreptate d-nei Doina Cornea în legătură cu manipularea prin imagini.

Tot atâta dreptate are marea doamnă a revoluției când ne prezintă un «curs scurt» despre raportul dintre imagine și sunet la T.V. De pildă, vedem în imagine (iertați-ne formularea nu tocmai potrivită, dar dorim să fim în ton cu d-na Cornea) cum în Piața Universității partidele istorice își fac propagandă electorală prin vânzarea ziarelor lor și distribuirea de manifeste, ceea ce, așa cum rezultă din sunetul adecvat, demonstrează că manifestanții spontani «nu sunt partide» și «nu fac politică».

Un alt exemplu îl constituie imaginile filmate în Piața Universității de Partidul Național Liberal, imagini completate fără nici un fel de sfiiciune cu momente filmate cu mult timp în urmă în alte locuri, inclusiv în Piața Victoriei, astfel încât printr-o alternare mai mult sau mai puțin abilă, să se creeze impresia că armata și poliția au intervenit în locul intitulat – cu atâta fervoare – zonă liberă de neocomunism.

Riscând să ne repetăm, dăm dreptate d-nei Doina Cornea care ne spune limpede și clar că «manipularea prin imagine e mai cumplită decât cea prin cuvânt, ea este cu mult mai eficientă și prin asta cu atât mai condamnabilă»”.

Sursa: „Azi”, 13 mai 1990, p. 2.

[Mădălina Florentina Sandu]