„La ora 13.41, având epicentrul în Vrancea, un puternic cutremur de pământ s-a făcut resimțit în zona de est, sud-est și la curbura Carpaților României, cu ecouri până dincolo de Sibiu și chiar de granițele țării. Cu sensibilitatea-i cunoscuta, Piața «Intercosmonauților», agitată prin portavoce de Marian Munteanu (admirabilă devoțiunea lui profesională! Între timp își face și practica studențească prin liceele bucureștene) a reacționat seismic: după ce au refuzat să coopereze cu reprezentanții Primăriei și cu cei ai locuitorilor Bucureștiului, mitingiștii au căzut în genunchi și au mulțumit cerului pentru acest semn venit de sus împotriva Frontului (desigur, și a ziarului «Azi»).

Încercând să îi abată de la calea cea dreaptă pe făcătorii de democrație din spațiul amintit, profesorul Ioan Stoișor, de la «Sportul Studențesc», și-a «permis» deschiderea unui dialog, cu rugămintea ca – în condițiile create de cutremur, când aglomerația de mașini și oameni a atins maximul – mitingiștii să elibereze măcar temporar traseul pentru a permite un acces mai ușor dintr-o parte într-alta a orașului, «Lipsa de bun simț» a profesorului a primit o binemeritată replică, concretizată într-o bătaie zdravănă. Tentativa de a capta măcar bunăvoința domnului Radu Anton Câmpeanu, viitor senator în Parlamentul României, în sensul ca domnia-sa să mediteze cu Piața pentru degajarea carosabilului, s-a izbit, la sediul Partidului Național Liberal unde se afla distinsul președinte de partid, de un refuz categoric. Și pe bună dreptate, pentru că, așa cum a subliniat domnul Câmpeanu, această sarcină revine exclusiv guvernul provizoriu – și că o să facă dumnealui intruziuni în acest domeniu.

Între timp, Piața a devenit o scenă mai fierbinte. Sosirea câtorva mașini cu polițiști a trezit indignarea participanților la gesturile sacrificiale din zonă, reprezentanții ordinii publice fiind alungați pentru a nu tulbura liniștea celor ce se roagă pentru binele poporului și a dispariția Frontului de pe eșichierul politic. Un rol de seamă a revenit – ne spune o locuitoare care are fericirea de a fi vecină cu spațiul liber de neocomunism al României – domnului Vartan Arachelian, prezent deopotrivă în miezul evenimentelor, dar și în sufletele noastre, prin profesionalitatea imaginilor pe care, concomitent, Televiziunea(sa) Română ni le-a transmis din Elveția. Unde l-a avut interlocutor, printre alții, pe domnul Octav Rădulescu, împreună minunându-se de curățenia din Țara cantoanelor și de multiplele soiuri de brânză.

Ne întrebăm: nu este oare prea mare sacrificiul de a semna condica în Piața «Intercosmonauților», în condițiile în care Elveția este atât de aproape?

ILEANA COMAN”.

 Sursa: „Azi”, 31 mai 1990, p. 1.

[Alexandru Cîță]