„Auto-președintele provizoriu, devenit, de curând, președintele ales, «nu a trișat», declară dl. Mircea Dinescu într-un interviu acordat ziarului «Libération», fragmentat pentru cititorii români de către cotidianul «Adevărul» («Pravda»). «Fost activist de partid, Iliescu a câștigat cu ajutorul surâsului său, al unui anumit bun simț», susține președintele Uniunii Scriitorilor, membru al Consiliului FSN, mini-parlamentar în CPUN și fericit posesor al unei vile acordate ca răsplată guvernamentală pentru eroica sa disidență.

Să nu vorbim, acum, despre surâsul parfumat al domnului Iliescu: îngrășându-se dn cauza extaticului ulei de trandafir al unei orgii de «vizite de lucru» și de mitinguri electorale, dl. Iliescu nu mai zâmbește atât de simpatic ca în zilele când se afla «sub focul gloanțelor» teroriștilor…

«Bunul-simț» al d-lui Iliescu l-a determinat să exacerbeze tensiunile etnice pentru a le folosi ca diversiune politică, «bunul-simț» l-a făcut să-i disprețuiască pe ofițerii Armatei, să pună la cale molestarea rivalilor politici și devastarea sediilor partidelor de opoziție, ca și alte asemenea bagatele stil ’45-46. Tot «bunul-simț» l-a condus pe dl. Iliescu să-și asigure un triumf electoral care, vorba ilustrului său prim-ministru, «l-a demascat»: el nu vrea să fie decât «emanatul cel mai iubit» al partidului-conducător.

Pe când dl. Iliescu se preumbla prin țară în automobilele și elicopterele «odiosului», afișând la rever un trandafir mereu proaspăt și invitând la reconciliere națională, înfocații săi partizani, recrutați dintre foștii activiști comuniști și securiști, ofereau spectacole de lupească non-violență.

Sigur, dl. Iliescu «nu a trișat» când a pus mâna pe putere printr-o lovitură de stat care a dublat, sabotat și paralizat Revoluția. Nici când a afirmat că Frontul nu va deveni formațiune politică participantă la alegeri. Nici când a acceptat constituirea CPUN-ului și a condus atât de «elegant», de «fair-play», ședințele acestuia. Nici când a operat câteva exhibiții inflaționiste, cu scop de mituire temporară a maselor. Nici când s-a folosit de Televiziune și de Securitate ca un veritabil stăpân feudal al țării.

Fostul înger căzut de la Editura Tehnică a introdus în istoria politică românească un element de magie roză, de hipnotism colectiv: «efectul sentimental».. Ce-nseamnă un trandafir!…

Constanța Munteanu”.

Sursa: „Dreptatea”, 6 iunie 1990, p. 4.