„De câteva zile puteți vedea în fața Teatrului Național un adevărat camping. Cine sunt cei care locuiesc în corturi? De unde sunt? De ce au venit? Întrebări justificate.

Am stat de vorbă cu câțiva dintre ei. Silvia Udrea din Timișoara: «Bucureștiul ne-a ajutat în Revoluție, am fost și suntem frați. Ne aflăm aici pentru a susține manifestația bucureștenilor. Luptăm pentru aceleași lucruri – pentru libertate, pentru democrație. Eu am un copil de doi ani și mă gândesc nu numai la el, ci la toți copiii din țara asta. Mă gândesc că luptând acum aici pentru libertate copiii noștri vor avea parte de un viitor, vor avea parte de ceea ce n-am avut noi».

Iașul este și el prezent (fiecare județ cu… cortul lui). Dl. Gh. Burlacu: «Am aflat ce s-a întâmplat la București pe data de 24 aprilie și de faptul că demonstrațiile vor continua fără întrerupere până când se vor discuta și aproba revendicările. Așa că am venit aici împreună cu un prieten, pentru a putea să sprijinim și noi Bucureștiul. Sper că în Iași oamenii vor fi alături de bucureșteni, deși se mișcă ceva mai greu».

Mai sunt în Piața Universității și «golani» din Brașov și Galați. Și se pare că vor mai veni zilele acestea și din alte județe. Sunt tineri care stau în frig, rezistă oboselii, condițiilor grele la care singuri s-au supus. În numele Libertății și Democrației. În jurul corturilor, zeci de bucureșteni stau de vorbă cu ei, le aduc mâncare și cafea, fiecare îi ajută cum poate (chiar și numai cu o vorbă bună).

Sunt tineri care de 12 zile luptă pentru a duce la capăt lupta începută în Decembrie împotriva comunismului (și a neocomunismului), împotriva a tot ceea ce ar putea împiedica evoluția României către o democrație reală, către libertate.

Este un fapt de necontestat că această zonă a Bucureștiului a devenit cu adevărat o zonă liberă de neocomunism, o zonă adevărată a libertății.

«Golani din toată țara, uniți-vă!» este, cred, un adevărat crez al ordinii necesar acum, în aceste zile în care Revoluția continuă. O Revoluție pe care n-o va mai putea fura nimeni acestor tineri și demni eroi.

MĂDĂLINA MINCU”.

Sursa: „Dreptatea”, 6 mai 1990, p. 4.

[Vlad Mihăilă]