„O luare de puls în Piața Universității din București indică: numărul de participanți este în creștere; tabloul de psihologie colectivă e tot mai bun – după șocul pricinuit de alegerile așa-zise libere care ne-au adus din nou sub totalitarism și nomenclatură; pregnanța și permanența mobilului luptei și sacrificiul celor aflați aici – înlăturarea comunismului din România, coroborat cu un simț politic de excepție (a se lua aminte în acest caz și la cele două demonstrații organizate de din Piața Universității în zilele de sâmbătă și duminică în fața ambasadelor U.R.S.S și S.U.A., sunt evenimente); hotărârea de a continua lupta împotriva comunismului indiferent de vicisitudini și diversiuni este nestrămutată.

Prin urmare, dincolo de eforturile de denigrare și minimalizare depuse de presa aservită cauzei comuniste și neocomuniste, manifestația din Piața Universității din București continuă, ținând sus flacăra luptei anticomuniste, împotriva totalitarismului și nomenclaturii, a perpetuării vechilor structuri comuniste în România. Chiar dacă rezultatul votului mistificat de la 20 mai – mistificat în primul rând prin neinformarea cetățenilor asupra adevăratelor stări de lucruri din țară și din lume – este potrivnic evoluției democratice a țării și deschiderii drumului ei spre Europa și civilizația occidentală – manifestanții din Piața Universității din București dau glas încrederii lor în puterea poporului român de a-și asuma o dezvoltare istorică asemănătoare cu a celorlalte națiuni europene și de a nu rămâne pe mai departe într-un surogat de democrație, adică într-un socialism cu față umană care n-a făcut decât reforme minime, cosmetice. Atât și nimic mai mult. Or, poporul român este însetat de libertate și dorește ca el și urmașii săi să acceadă la democrație reală, la valorile materiale și spirituale europene în mod masiv, așa cum cer marile sale calități.

Cei din Piața Universității din București se sacrifică pentru a arăta poporului român – atât de mințit înainte de Revoluție, dar cu același profesionalism mințit și după – că are dreptul la întreaga libertate, la toată democrația posibilă prin firea lucrurilor, la tot binele ce se poate naște din priceperile sale, din frumusețile și bogățiile pământului său. Sferturile sau jumătățile de măsură nu pot face altceva decât să pună din nou sub semnul întrebării viitorul poporului român. Minciuna trebuie înlăturată, iar oamenii din România trebuie lăsați să se dezvolte atât cât pot, fără scenarii care să-i inregimenteze din nou, fără conducători «providențiali», fără experimente. Or, asta nu se poate face decât fără comunism, fie el și cu față umană, fără nomenclatură, fără poliție secretă care să-și continuie activitățile malefice împotriva propriului popor, fără delicvenți de drept comun ajunși în demnități de stat. Nu există altă cale spre democrație și libertate decât prin pluripartidism, prin acceptarea dialogului continuu dintre putere și cetățeni, prin desacralizarea puterii.

Manifestanții din Piața Universității din București, arată lumii că românii nu mai vor comunismul, că aceia care creditează noul comunism din România se vor înșela și vor păți aceeași rușine pe care au pățit-o în urma colaborărilor cu tiranul executat. Acest fapt trebuie să fie de învățătură celor care uită atât de repede, în numele intereselor proprii de moment sau al doctrinei «realismului politic».

Compatrioții noștri trebuie să înțeleagă că în Piața Universității oamenii nu se sacrifică din cine mai știe ce motiv romantic, ci pe baricada libertății noastre și a copiilor noștri. Îi rugăm să înțeleagă acest sens superior al prezenței sutelor și miilor de oameni tineri și mai puțin tineri în perimetrul Intercontinental, Universitate, Național și Blocul Dunărea. Evident, organele puterii uzurpatoare fac eforturi să minimalizeze această mișcare anticomunistă, s-o ridiculizeze, s-o denigreze, să însceneze diversiuni monstruoase.

Dincolo însă de presiunile care se fac asupra sa, manifestația din Piața Universității București evoluează spre pozitiv în conștiința publică românească și internațională, fiind dovada palpabilă a luptei noastre, naționale i-am putea spune, împotriva comunismului în România mai dur decât altunde în Europa, în România mai greu de înlăturat decât altunde în Europa.

Să avem respectul cuvenit față de cei care de peste 40 de zile își pierd viața și propria identitate în numele marii cauze a României de azi – înlăturarea comunismului și instaurarea democrației”.

Sursa: „Dreptatea”, 5 iunie 1990, p. 1.

[Andrei Neacu]