„Excepționala reapariție pe micul ecran a venerabilului Petre Popescu, în compania unuia dintre interlocutorii săi preferați în perioada post-revoluționară, dr. Vianu din Europa, – care s-a edificat el însuși, de trei ori, asupra doleanțelor celor din Piața «Intercosmonauților» – a avut darul formidabil să demonstreze că greva foamei a devenit, cu timpul, mult mai «accesibilă» Adică, în incinta amintită nu se mai face greva foamei pentru «demisia președintelui», pentru «aplicarea punctului 8» ori pentru vreo altă cauză crucială, ci, iată, pentru un lucru mai simplu: înființarea unui post independent și particular de televiziune!

Știind cine e foarte interesat de afacerea asta, rezultă cu ușurință și cine alimentează respectiva grevă a foamei. Dar nu asta e problema, ci faptul că exemplul celor din Piață a făcut, în noile condiții, prozeliți: un alt grup de 13 oameni – normali până la emisiunea lui P. P. – au declarat și ei, instantaneu cu mărturia d-lui Vianu, greva foamei, cerând, de asemenea, un lucru simplu: aducerea unei tipografii, de același tip și cu aceleași performanțe ca aceea pe care dl. Rațiu, nu se știe prin ce mijloace, a instalat-o deja în subsolul Teatrului Național, ca la el în pivniță!

Noii greviști ai foamei, argumentând la fel cu cei din piață, cer această tipografie spre a putea egala informațiile și tirajele ce sunt gata să țâșnească din subsolul Teatrului Național precum iepurașii din jobenul d-lui Rațiu.

Chiar dacă greviștii «pentru post TV independent» vor renunța cu timpul și la acest motiv al protestului lor, făcând greva foamei pentru cine știe ce altceva din ce în ce mai simplu de realizat, greviștii «pentru tipografie» nu vor ceda, oricât de mult le-ar scădea glicemia, până nu vor căpăta una precum a d-lui Rațiu.

O Știre”.

Sursa: „Azi”, 30 mai 1990, p. 1.