„Comuniștii au dovedit întotdeauna inventivitate și pionerat în mai toate sferele. Limba nu a scăpat, firește, nescotocită de articularea emergenților lui. Însuși Stalin s-a aventurat în agitatul ocean al limbajului. Cel puțin la noi în țară, Ceaușescu era pe punctul de a însufla deficiențe care luau aspect de lege. Iată că acum, la prima mare confruntare de idei, după decembrie trecut, în campania electorală, apare cuvântul mascotă al perioadei – «GOLAN». Rar se întâmplă ca un termen desemnând o nuanță negativă a individului să capete o popularitate pitorească de o asemenea anvergură, încât toată lumea sfârșește prin a se prezenta, în cadrul mitingurilor, cu formule de genul «sunt reprezentantul golanilor din…», «sunt o golancă de patruzeci de ani în patruzecișicinci de ani de golănie» ba chiar «sunt un golan din Norvegia».

Cu asta, faimă termenului este asigurată indiferent de orânduirea socială, conform tradiției, inclusiv presa care se prezintă cu ecusoane «Golan Press». Manifestanții, aproape fără excepție, se identifică asemeni altădată invitațiilor la congresele PCR-«golan», «golancă», «golan principal», «golan extra», «golan manipulat», pentru cei care tatonează «golan în devenire», iar cei până în vârsta școlară «golănaș». Ba chiar (Doamne, mare ești) un câine lup cu ochelari punk, cu tricou pe care scrie «sunt golan manipulat», iar la auzul frazei «jos comunismul» latră de doua ori. Dovadă incontestabilă a unirii tuturor forțelor de bine. A fost însă puțin mai greu de lămurit presa străină ce avem noi nu (sunt) înălțimile Golan, ocupate de Israel. După ce s-au lămurit, au conchis totuși că suntem la înălțime.

Viorel Drăguș”.

Sursa: „Oblio”, 15 mai 1990, p. 5.

[Cristian Dumitrescu]