„Un grup de circa 70 oameni au declarat în bloc greva foamei, solidari între ei, solidari cu liderul Dumitru Dincă, aflat și el în greva foamei, oameni de cele mai diferite categorii sociale și profesionale, din nenumărate localități din țară. Primii zece au început pe 30 aprilie. În câteva zile s-au adăugat alții și numărul lor a ajuns acum la 70. În lipsa unui dialog real al demonstranților cu guvernanții, ei vor continua până la moarte. Revoluționarii cei mai curajosi! OAMENI! ADEVĂRAȚI OAMENI! Lupta lor pentru a doborî nomenclatura, clasa de ciocoi cea mai reacționară și mai criminală din istoria României. Această luptă s-a concentrat în cererea de dialog cu C.P.U.N.-ul (Consiliul Provizoriu de Uniune Națională) și în lupta pentru adoptarea punctului 8 din Proclamația de la Timișoara în Legea Electorală. Vor muri dacă este cazul, dar nu vor înceta greva daca acest punct nu va fi rezolvat. Ne aflăm în fața unui grup de oameni care au declarat greva foamei în legătură cu o problema atât de mult discutată a punctului 8 al Proclamației de la Timișoara. Este grupul care face greva foamei încă de la 3 aprilie. Stăm de vorbă cu Trimovici Adrian.

L.S.: Ce profesie aveți? Ce vârstă?

T.A.: Am 22 de ani, sunt muncitor la E.M.R.I.G Dudești.

L.S.: De ce ați recurs la această măsură radical, aș putea spune chiar violentă împotriva dumneavoastră?

T.A.: În primul rând pentru punctul 8 al Proclamației .

L.S.: Asta s-a înțeles. De ce ați crezut că asta-i forma de luptă la care să recurgeți?

T.A.: Pentru că este ultima formă de luptă prin care sunt convins că vom învinge.

L.S.: Ce ar trebui să facă Guvernul ca să întrerupă greva?

T.A.: Un dialog cu cei din Piața Universității și acceptarea cerințelor noastre.

L.S.: Înteleg că dacă se acceptă dialogul, momentan, întrerupeți greva?

T.A.: Nu, rămânem în grevă și în urma dialogului, numai în cazul în care se acceptă revendicările cerute de noi, ne vom opri.

L.S.: Vreți să vă prezentați?

– Da, Claudia Zaharia, am 25 de ani, secretar-dactilograf la Trustul de construcții industrial Timișoara.

L.S.: Dvs?

– Andrei Beatrice, electronist, Cap Midia, Constanța.

L.S.: Considerați că greva foamei este o măsură care să convingă Guvernul?

C.Z.: Pentru ei nu înseamnă nimic.

L.S.: Ce ar însemna pentru societatea românească acceptarea punctului 8 din Proclamație?

C.Z.: O libertate cât mai curată, nu ceea ce este acum.

A.B.: Adică ar fi înlăturată o clasă de asupritori. Faptul că timp de 10 ani nu ar putea candida activiști, comuniști, securiști.

L.S.: Bun, și dacă nu candidează ce câștigăm noi toți?

C.Z.: Noi câștigăm libertatea deplină.

L.S.: Am înțeles, eu pun o întrebare mai subtilă. Să zicem că acești comuniști pleacă de la putere, dar ei au vile, au bani, nu vă gândiți că tot ei vor fi primii capitaliști?

C.Z.: Nu, pentru că există legi care să înlăture aceste cauze. Eu cred că nu s-a pronunțat nimeni de aici că am dori un capitalism în locul socialismului.

A.B.: Unii s-au mai pronunțat, dar este o problemă de discutat. Însă am putea merge puțin mai departe de punctul 8 și să-i întrebăm de unde au aceste averi.

– Mă numesc Nedelcu Dan, lucrez la ziarul «Luna».

L.S.: De ce credeți dvs. că Guvernul se opune punctului 8?

N.D.: În acest Guvern există foarte mulți care au făcut parte din vechea nomenclatură.

L.S.: Dvs?

– Popa Viorel, Tr. Severin, Întreprinderea Minieră Mehedinți. Cu puțină carne și libertate au reușit să mânjească ochii la foarte mulți. Cu asta și-a câștigat popularitatea.

– Mă numesc Ernest George, sunt din Satu-Mare, de profesie sudor la A.C.M, am 38 de ani. Sunt detașat de doi ani în București. Cei din C.P.U.N. sunt vinovați de ce se întâmplă de la 22 decembrie încoace și de aceea nu vor să dialogheze cu noi, le e frică.

L.S.: Puteți să ne spuneți la ce evenimente vă referiți?

E.G.: Mă gândesc că pe 22 decembrie (1989) tovarășul Iliescu a venit la CC (Comitetul Central) seara, la 18,30, cu un tanc, a urcat sus și chema populația și acolo unde era el nu s-a tras un singur glonte.

L.S.: Adică avea nevoie de cadavre?

E.G.: Da.

L.S.: Ce puteau obține?

E.G.: Puterea, a atras trupele de Securitate de partea lor; pe data de 21 dec. șeful trupelor de la Dalles, nu știu ce grad avea, dar pe 22 aprilie a.c l-am recunoscut, era tot șeful trupelor de scutieri care a acționat la ora 21:30 seara la Inter.

L.S.: Probabil de intimidare. Mulțumesc!

– Mă numesc Puiu Corneliu. Sunt convins că tov. Iliescu este informat de ce se întâmplă aici, îl deranjează punctul 8 din Proclamație, având în vedere fosta activitate comunistă ca și actuala, tot comunistă.

L.S.: Cunoașteți că Grupul de Dialog Social i-a propus acceptarea punctului 8 exceptându-l pe dânsul, adică să candideze, și că totuși a refuzat?

E.G.: Nu, nu cunosc, dar acest lucru dovedește că tov. Iliescu nu se poate debarasa de sistemul comunist, pe care îl practică în continuare.

– Mă numesc Diaconescu Dana, lucrez la I.S.P.E., îmi pare rău că mai există oameni care nu văd adevărul. Sunt oameni care nu vor să vadă adevărul. Sunt oameni care văzând puțină carne prin magazine, cred că au intrat direct în rai.

L.S.: Eu sunt sociolog și consider că acceptarea punctului 8 înseamnă răsturnarea de la putere a unei clase sociale numită burghezia roșie sau nomenclatura, care, vă dați seama, cu greu părăsește puterea.

D.D.: Da, așa este, dar oamenii nu își dau seama că el se cramponează de putere, el și clasa lui.

L.S.: Credeți că se vor crampona de putere și cu mijloace de represiune?

D.D.: Da, cred că da.

Lucian STANCIU”.

Sursa: „Oblio”, 15 mai 1990, p. 2.

[Cristian Dumitrescu]