„Nu este altceva decât refuzul alimentației de către o persoană, sau un grup de persoane, dintr-un motiv precis, în vederea atingerii unui scop, care nu poate fi atins prin nici un alt mijloc. La prima vedere, acest gest poate fi socotit eroic de unii, întrucât prelungirea grevei poate duce la o adevărată sinucidere prin inaniție, dar eu cred că eroismul este numai în funcție de scopul urmărit. Motivul inițial al greviștilor din Piața Universității, aflat din presă și de la TVR, prin declarațiile unor greviști, era lupta împotriva comunismului iar scopul – acceptarea punctului 8 al Proclamației de la Timișoara. Dar s-au întrebat acești greviști, care au numărat între 80 și până la 20 acum câteva zile, ce s-ar întâmpla cu țara dacă ar face grevă milioanele de oameni care doresc ca președinte al țării pe dl. Iliescu? Într-un întuneric complet, fără TVR și presă, cu încetarea activităților din uzine și instituții, spitale și școli, pe ogoare, cu toate magazinele închise și mijloacele de transport înțepenite, acesta ar fi tabloul ce ar înfățișa țara noastră.

Ca medic, am urmărit cu îngrijorare buletinul medical ce s-a transmis referitor la evoluția stării de sănătate a acestor greviști, dar nu pot și nu am putut să stimez un om care sfidează viața și recurge la o tentativă de sinucidere, fie ea chiar prin greva foamei, indiferent de scopul urmărit. În cariera mea de medic obstetrician am admirat gravidele care au suportat perioade lungi de spitalizare, tratamente medicale și intervenții chirurgicale pentru a da naștere unui copil, deci pentru a aduce pe lume o scânteie de viață, din viața lor. Am tratat gravide care nu se puteau alimenta deloc, din cauza vărsăturilor incoercibile, cu scăderi ponderale marcate, scăderi ale curbei tensionale, ale glicemiei, apariția de corpi cetonici, tabloul foarte asemănător cu cel al actualilor greviști ai foamei. Acestea luptau să aducă pui de oameni pe pământ, fără pretenția de a fi trecute în istoria neamului, au fost adevărate eroine, alături de gravidele cardiace, pulmonare, renale și chiar bolnave de cancer care și-au riscat viața lor pentru perpetuarea vieții pe pământ.

Sub aspect religios, comuniștii sunt atei, dar cei din Piața Universității care afirmă că fac greva foamei până la moarte, sunt ei credincioși? Așa ne învață religia creștină? În Biblie există un singur caz de sinucigaș la care i s-au deschis larg porțile raiului Ce părere au preoții și studenții de la Teologie din Piața Universității?

În seara zile de 28 mai 1990, în jurul orei 23,00, ni s-a transmis interviul acordat de dl. dr. Vianu, membru al Asociației medicale a psihiatrilor și al Ligii drepturilor omului, și am rămas surprinsă când am aflat că cei 13 greviști care se găsesc în prezent în Piața Universității au renunțat complet la scopul inițial, solicitând în prezent «doar» aprobarea unui post particular de televiziune. Să vezi și să nu crezi! Cum este posibil să înceapă o grevă dintr-un motiv, să se încerce a ne convinge zile întregi să sunt capabili să moară pentru o cauză și, dintr-o dată, să renunțe, nu la grevă, ci la cauza pentru care au intrat în grevă și să enunțe foarte simplu că vor să moară dacă nu obțin un post particular la TV? Un grevist se poate compara cu studentul care și-a dat foc în piața Wenceslav ca să demonstreze opoziția față de intrarea trupelor Pactului de la Varșovia în Cehoslovacia, student care a intrat în istorie. Oare poate fi comparat gestul patriotic al unui om de a se opune intrării trupelor străine în țara lui, cu gestul «patriotic» de a-și da adeziuni pentru un post particular TV, nicidecum pentru postul tău național? Dar cine o fi, oare particularul care dorește așa de mult acest post, pentru care se pot sacrifica și vieți omenești? Privatizare, privatizare, dar nu chiar să mori pentru ea.

Ce ați zice ca mâine, poimâine unul să vrea monopolul petrolului, altul palatul telefoanelor, C.F.R. sau cine știe – și atunci toți să facem greva foamei ca să se aprobe? Asta zic și eu «inițiativă», că de patriotism ce să mai vorbim, am merita să intrăm în istorie!

Solicitarea acestui post particular de televiziune, nu-i așa?, că nu are nici o legătură cu propunerea d-lui Rațiu făcută chiar la venirea dânsului în țară, de a înființa un post particular de televiziune? Nu-mi mai rămâne, după toate acestea decât să ridic ochii spre cer și să strig: «Doamne, iartă-i că nu știu ce fac».

Constanța Ștefănescu, medic”.

Sursa: „Azi”, 3 iunie 1990, p. 1, 2.

[Vlad Mihăilă]