„În urma ședinței din 15.05.1990, Consiliul Asociației Studenților Arhitecți a declarat o grevă de protest în perioada 16-21 mai. Protestul se alătură celui al Ligii studenților din Institutul Politehnic București și este declarat împotriva incapacității conducerii provizorii a țării de a rezolva nemulțumirile populare exprimate prin punctul 8 al Proclamației de la Timișoara. Totodată, studenții protestează împotriva dezinformării populației, a campaniei de minciuni și calomnii prin care se denaturează în mod interesat și răuvoitor caracterul manifestației din Piața Universității.

Pentru a nu crea o stare de dezacord între studenții arhitecți, Consiliul Asociației a hotărât ca studenții din Arhitectură care nu sunt de acord cu greva să-și formuleze contestațiile și să le trimită la secretariat. În cazul în care numărul contestatarilor va fi mai mare de o treime din numărul total al studenților situația se va discuta în Adunarea Generală, de asemenea, pentru a nu se ivi situații compromițătoare și pentru a se asigura starea de grevă în sălile de curs și ateliere, membrii Consiliului vor supraveghea în această perioadă Institutul de Arhitectură.

Pentru grevă au semnat 80 de profesori (inclusiv decanul, domnul Marius Smigelschi) din 83, precum și peste 500 de studenți din aproximativ 600.

Pe 17.05.1990 studenții de la Arhitectură s-au alăturat colegilor lor de la Universitate și de la Institutul Politehnic la marșul de protest care a pornit din Piața Operei, coloana integrându-se miilor de participanți din zona liberă de neocomunism din Piața Universității.

A.GANEA”.

Sursa: „Dreptatea”, 19 mai 1990, p. 3.

[Vlad Mihăilă]