„Mă adresez ziarului «Adevărul» din mai multe motive: în calitate de colaborator al prestigiosului cotidian; pornind de la considerentul că aderasem la ideile textului semnat de profesorii N. Dinuţ, I. Coteanu, Gr. Cioflica şi V. Cucu; din convingerea în imparţialitatea „Adevărului” care a şi găzduit protestul celor patru universitari (în 8.V.a.c.); în sfârşit, pentru că nu reuşesc să-mi imaginez aceste rânduri în nici una din paginile «României libere».
Colegii de la Geologie sunt atât de indignaţi, încât uită motivaţia protestului găzduit de «Adevărul»: încălcarea gravă a autonomiei universitare prin folosirea pereţilor Universităţii pentru afişaj politic, utilizarea balconului ca tribună politică, pătrunderea unor grupuri de manifestanţi în incinta Universităţii – facultăţile de Filologie, Limbi străine, Geografie, Geologie – liderul uzurpator al Ligii studenţilor, Marian Munteanu şi cei câţiva «aghiotanţi» ai lui (mai tot efectivul actual al «Ligii») devenind figura cea mai reprezentativă în incinta menţionată. Toate acestea în ciuda depolitizării Universităţii. Subliniez aici un lucru foarte grav care în protestul celor patru este plasat în context general: unul din cei mai apreciaţi dintre profesorii de literatură română şi criticii literari ai ţării, încercând să-i cheme la ordine pe gălăgioşii revoluţionari de profesie care-l împiedicau să-şi ţină examenul, a fost nevoit să se retragă în sală spre a nu fi molestat. Faptul i-a fost relatat d-lui prof. N. Dinuţ de distinsul nostru coleg. O delicateţe elementară mă opreşte să-i scriu numele aici fără să-i fi cerut avizul.
Cea mai recentă şi cea mai odioasă acţiune a unor participanţi la „cel mai mare, cel mai liber şi poate cel mai curat miting din istoria ţării” (v. «Protest», «R.l», 13.V.a.c.) s-a produs în noaptea de 15/16.V: închiderea postului de radio Uni-Fun din Universitate, cu sechestrări de persoane, anchete ca la securitate sub teroarea optică a reflectorului, declaraţii sub presiune şi ameninţări. Faptele au fost relatate coram populo de victimele atacului pirateresc dictat de «tânărul» dictator M. Munteanu, la TVRL la 16.V.a.c., «Actualităţi», ora 19.30. La orele prânzului când am plecat din facultate, M. Munteanu era liber şi defila prin holul Facultăţii de Filologie.
Atât colega mea de catedră şi de facultate, d-na S. Reinheimer-Rîpeanu, cât şi colegii de la Geologie protestează în mod foarte straniu faţă de toate umilinţele şi vexaţiunile din trecut ca şi când cei patru colegi ar fi vinovaţi şi găsesc că zgomotul de azi ne deranjează mult mai puţin decât liniştea de mai înainte şi tăcerea noastră sub regimul trecut. Nu mă îndoiesc că fiecare cunoaşte gradul de culpabilitate al propriei tăceri şi laşităţi din trecut. Dar îl cunosc şi alţii. Sunt destui acei care ştiu care din semnatari a fost ministru, care membru în comitetul de partid al Universităţii, care în B.O.B., care a călătorit şi care nu, eventual unde şi cum. Timpul şi locul unde se solicită achitarea conturilor nu sunt cele potrivite. Şi mai ales cei cărora le cereţi să dea seamă. Patru profesori s-au ridicat în apărarea principiilor funcţionării universităţii aprobate de noi toţi şi protestează semnând cu propriul nume şi calitatea de profesor. Pe de altă parte, ştiu că nu toţi colegii de la Geografie şi geologie sunt încântaţi de spectacolele de sub ferestrele lor, de firma de «Facultate de golani» sub care figurează ş.a. La mirarea celor 13 că nu ştiau de existenţa unui sindicat liber le răspund că aceasta este cea mai nevinovată neştiinţă. Mult mai grav este că ignoră cât de dezorganizate sunt sindicatele şi cât de dezbinaţi suntem, la nivelul catedrelor, facultăţilor şi Universităţii, cât de jalnic este tabloul disoluţiei semănate între noi de politicianismul agresiv din «apolitica» piaţă a Sfintei Valpurgii din care pătrund printre noi dihănii antediluviene. Domnilor profesori, v-aţi gândit vreodată că din ritualurile nocturne fanatizante desfăşurate lângă facultatea Dvs. (şi chiar în incinta ei) s-ar putea să învie strigoii celor care i-au asasinat pe profesorii N. Iorga şi V. Madgearu? Agresarea colegului de la Literatură română şi pedepsirea Uni-Fun-ului pentru refuzul de a se angaja politic dovedesc că e posibil. Începutul e făcut.
Mă dresez în final fostului coleg de promoţie de la Liceul N. Bălcescu din Piteşti, d-lui conf. Emil Constantinescu: de ce aţi permis, D-le Prorector, transformarea balconului din incinta facultăţii Dvs. într-o tribună politică de semănare a urii, a dezbinării, intoleranţei, antidemocraţiei şi inculturii agresive?! Am auzit că din acel balcon-amvon aţi vorbit chiar şi Dvs. Mi-ar plăcea să cred că nu e adevărat; oricâtă bucurie şi delectare v-ar fi procurat aceasta, nu trebuia să uitaţi că reprezentaţi prima conducere liberă aleasă a Universităţii noastre după atâţia ani. Închideţi, totuşi, balconul, D-le Prorector E. Constantinescu, prin el suflă un vânt antidemocratic preistoric, ba chiar paleontologic, atât de străin Almei Mater. Nu vă puneţi în slujba unei politici pe care s-o regretaţi mai târziu. Noi cei care v-am dat (vai, indirect) mandatul nostru regretăm de pe acum.
Lector univ. Ilie BĂDICUŢ”.
Sursa: „Adevărul”, 18 mai 1990, p. 2.
[Vasile Grigore]
