„acad. Grigore C. Moisil

– Trebuie să înțelegi că pentru fiecare post, pentru fiecare slujbă cel ce-l ocupă trebuie să aibă anume caracteristici fără de care nu e adecvat postului. Întrebuințez anume această expresie pedantă, în locul celei obișnuite: «nu e bun pentru acel post» fiindcă nu vreau să-i dau nici un sens peiorativ.

Aș prefera să spun: «nu ești bun în postul de director» cum aș spune «chinina nu e bună pentru boala de ficat». E așa? Nu, nu face nici bine, nici rău.

Să ne gândim la o orchestră. Când spun că nu pot să pun pe primul violonist să cânte din oboi sau viceversa, toată lumea înțelege că nu e nici o depreciere. Dar când spun că nu pot să pun pe trombonist să conducă orchestra? Parcă, oricine nu se prea pricepe la muzică, e dispus să creadă că dirijorul e «mai mare» decât executanții. Evident că lucrurile se complică dacă în concert e și un solist.

– Cine-i mai mare: dirijorul sau solistul?

– Nu te supăra! Cineva a spus că nu greșește cine dă un răspuns tâmpit, ci cel ce pune o întrebare neghioabă. Nici solistul nu e mai mare decât dirijorul, nici acesta decât solistul.

– Mai mare e casierul orchestrei?

– Crede tu.

Ideea că dintre doi oameni, unul e mai mare decât altul e simplistă.

– Adică, tu vrei să spui că dacă mi-a scăzut leafa nu m-a dat înapoi?

– Eu vreau să spun că dacă ți-a scăzut leafa, ai destul necaz să nu ți-l amplifici crezând că te-a și dat înapoi. Am avut totdeauna leafa mai mică decât cei ce-mi erau inferiori.

– Mă, nu-mi mai face teorii. M-ai dat afară din direcția întreprinderii. Eu ce fac?

– Întrebarea e alta: ce face întreprinderea?

Cum pot constata dacă noul director e mai bun decât cel vechi?

– E, că are pile.

– Lasă asta. E?â

Întrebarea e foarte gravă: ce înseamnă că o întreprindere merge bine?

Întrebarea trebuie să ne-o punem mereu.

Zilnic citesc în «Scînteia» și în «România Liberă»: întreprinderea..n-a făcut….Foarte rar mai aflăm că: tov.:…..a fost….

……Iată de ce ar fi bine să putem preciza ce înseamnă că…..

……nu a fost bine organizată……

……n-a luat măsurile necesare ca…..

Până n-om ști despre ce e vorba va fi greu. Lucrurile vor merge spre bine, dar încetișor”.

Sursa: „Adevărul”, 10 iunie 1990, p. 1.

[Vlad Mihăilă]