(încercare de sinteză)

„Numărul victimelor represiunii minerilor din 14 și 15 iunie este mult mai mare decât mă așteptam. Mulți dintre cei vătămați, într-o împrejurare sau alta, dar aproximativ după același scenariu, ne-au vizitat la redacție, insistând ca mărturiile lor scrise să vadă lumina tiparului, ca în felul acesta să se cutremure conștiințele, iar ceea ce s-a petrecut la București să nu se mai repete niciodată. O bună parte dintre declarații se referă, evident, la modul în care cei arestați și transportați la Măgurele – loc care, iată, intră în istorie cu o tristă faimă – au fost torturați moral și fizic. Este cu neputință să le satisfacem tuturor dorința de a relata adevărul în toate detaliile lui. De aceea vom încerca, în următoarele și ultimele două episoade ale serialului nostru, o sinteză.

Așadar, oamenii care s-au prezentat la redacție sunt fără excepție victime ale «vizitei« minerilor la București. ei au profesiuni dintre cele mai diferite și concepții politice diverse, unii fiind chiar adepți ai guvernului, ai F.S.N.-ului.

Toader Cezar Alexandru este student în anul III la Facultatea de Aeronave și nu face politică. Mihai Găureanu este student în anul III la Facultatea de Biologie, specialitatea Biochimie și fotograf amator. Sebastian Țarălungă, este student la Institutul Politehnic din București și fotoreporter al revistei «Robinson». Dl. Cezar Tabarcea este lector universitar la Facultatea de Filologie, cunoscut telespectatorilor prin intermediul numeroaselor emisiuni de răsunet prezentate în ultimele luni, o fostă victimă a clanului Ceaușescu. Radu Plăcintescu este student în anul II al Facultății de Mecanică Fină București și singurul lui «păcat» este că s-a înscris ca membru al «Ligii studenților». Nicolae Anastasiu este conferențiar doctor la Universitatea din București, la Facultatea de Geologie și Geofizică. Ion Ovidiu Damian este muncitor constructor la Antrepriza nr. 2 București, brigada 3, și a făcut greva foamei în perioada 1-12 iunie. Sanda Gar Ecaterina este geolog pensionar, o femeie în etate de 60 de ani, surprinsă de mineri în dimineața zilei de 14 iunie în timp ce se ducea să vizioneze un film la Cinematecă. A ajuns bătută în ultimul hal la… Măgurele. Mihai Marta, asistent universitar la Facultatea de Litere. Cristina Violeta Petrescu, studentă în anul IV la Facultatea de Filologie. A fost surprinsă de mineri în fața hotelului Intercontinental, în timp ce traversa cu intenția de a se duce la secretariatul facultății pentru clarificarea situației școlare. După ce un miner i-a spus că «de la tine nu vreau o țigară ci altceva» a fost luată de păr, târâtă, pusă în genunchi și maltratată. Valentin Mircea Marian, student în anul IV al Facultății T.C.M., a scăpat nebătut, dar a asistat în schimb la scene îngrozitoare pe care le-a relatat, ca și ceilalți de altfel, pe calea unei plângeri la Poliția Capitalei. În schimb Sorin Novac, student în anul I la Facultatea de Geologie, a fost desfigurat în urma loviturilor primite în timp ce se deplasa pe 14 iunie, dimineața, spre facultate, pentru a susține un examen. Lucian Corneliu Rusu, student în anul V la aceeași facultate, a reușit să se ascundă atunci când au intrat minerii și, din locul respectiv, a asistat la scene cutremurătoare. Și așa mai departe. Până și simpla enumerare a celor care ni s-au adresat ar ocupa întreg spațiul ziarului.

Ceea ce rezultă, fără echivoc, din declarațiile tuturor martorilor este că în dimineața zilei de 14 iunie poliția a fost, practic, înlocuită de trupele de șoc ale minerilor, care au preluat sub control orașul. Minerii și cei îmbrăcați în haine de miner au acționat după o «procedură» proprie, în contradicție flagrantă cu cele mai elementare norme de drept. Ca un laitmotiv apar relatările privind modul în care aceștia au fost conduși, fie de către civili (și aici – atenție – frecvent apare numele unui anume domn Bratu «de la F.S.N.»), fie de către persoane îmbrăcate în miner și care în mod cert au o altă profesiune. Au fost recunoscuți, astfel, lucrători ai fostei Securități, precum și ai poliției. Toate aceste probe existente astăzi atât în dosarul voluminos de la «România liberă», cât și în dosarul existent la poliție, indică faptul că acțiunea minerilor a fost dirijată, sprijinită și concertată cu acțiunea organelor de ordine. Este de presupus că Parlamentul țării, prin comisia desemnată în acest scop, va avea în vedere acest element deosebit de grav, circumstanță agravantă a valului de violență din 14 și 15 iunie. Sunt, de asemenea, deosebit de frecvente relatările privind furturile de la persoane fizice sau în dauna avutului obștesc din diverse instituții, a unor bunuri materiale, acțiuni care au amplificat prejudiciile aduse capitalei. Evident, multitudinea violențelor săvârșite, cu intenție și cu cruzime (o cruzime nemaiîntâlnită în istoria României), ridică legitime semne de întrebare privind numărul real al morților, răniților și… dispăruților. Nu putem discuta sinistrul caz Măgurele detașat de faptele care au precedat aducerea acolo, sub stare de arest, a sutelor de oameni, din simplul motiv că starea fizică a presupușilor autori ai violențelor din după-amiaza și seara zilei de 13 iunie era atât de gravă încât, în ordinea priorităților, ar fi trebuit chemați nu anchetatorii ci medicii. Mai mult, rezultă fără echivoc că aceștia au continuat să fie bătuți, chinuiți fizic și moral și în cursul așa-ziselor cercetări penale. Din nou, există certitudinea imixtiunii minerilor. Condițiile în care au fost ținuți arestații la Măgurele creionează cât se poate de clar o imagine dantescă, de infern, probabil unică în acest sfârșit de secol XX. Din punct de vedere juridic, fiecare relatare în parte demonstrează că aici s-a aplicat un principiu cel puțin condemnabil, nu cel al prezumției de nevinovăție, ci cel de vinovăție. În fine, foști mineri au fost recunoscuți de cei aflați astăzi în libertate, într-o nouă uniformă, de polițiști. Să fie vorba de o promovare? Sau de un veritabil bal mascat care a însângerat străzile capitalei și a plasat localitatea Măgurele sub semnul unei imense rușini naționale? Ne vom adresa noului ministru de interne cu rugămintea de a lămuri împreună, în interesul adevărului, cele mai multe dintre semnele de întrebare ridicate de serialul nostru. Sperăm că vom putea purta acest dialog atât de necesar.

-va urma-

Sorin Roșca-Stănescuˮ.

Sursa: „România liberă”, 27 iunie 1990, p. 3.

[Diana Tița]