„Enigma” Marian Munteanu
„Marian Munteanu, președintele uneia dintre cele mai puternice organizații de tineret, «Liga studenților», după o violentă campanie de defăimare împotriva studenților români în general (și a lui în special) practicată de unele ziare din țară, a fost reținut de organele de poliție în dimineața zilei de 13 iunie, apoi eliberat, apoi din nou reținut – sub acuzația de instigare la evenimentele din seara aceleiași zile. Este de notorietate publică modul în care a fost maltratat de mineri. Tratamentul aplicat lui Marian Munteanu are semnificația unui simbol pentru momentul crucial pe care îl trăiește justiția română acum, când intenționăm să facem trecerea de la un stat totalitar la un stat de drept. Pe scurt, arestarea și reținerea lui Marian Munteanu se pot traduce prin aplicarea prezumției de vinovăție, care nu poate funcționa, sub nicio formă, întru-un mecanism democratic. A scrie în acest serial despre președintele «Ligii studenților», înseamnă a lega «Infernul de la Măgurele» de unul dintre evenimentele importante care a precedat arestarea în masă a tinerilor, dintre care mulți sunt studenți. Cine este, așadar, Marian Munteanu, dincolo de inepțiile publicate în diverse ziare? S-a născut în anul 1962 în comuna Grădiștea, județul Giurgiu și are trei frați: Ana-Maria, Vladimir și Bogdan. După terminarea liceului, și-a satisfăcut stagiul militar în perioada 1981-1982, iar apoi a muncit la Întreprinderea de Exploatare a Metroului București, calificându-se la locul de muncă. În 1987, în urma reușitei la examenul de admitere a devenit student al Facultății de filologie a Universității din București. În 1985 s-a căsătorit, soția lui fiind absolventă a Conservatorului din Capitală, secția vioară. Cei doi locuiesc în mansarda unui bloc vechi, în care baia și toaleta sunt împărțite cu altă familie. Luni întregi nu curge apa. Familia trăiește din 2.550 lei – remunerația soției – și 700 lei bursa lui Marian Munteanu.
Acesta este, în foarte puține cuvinte, Marian Munteanu, un tânăr pasionat de studiul limbii și literaturii române și istoriei. Un student iubit și respectat de colegii lui. În același timp, unul dintre cei mai cunoscuți tineri români, atât în țară cât și peste hotare. Cu circa o lună înainte de declanșarea tragicelor evenimente din 13-15 iunie, «Liga studenților», în urma demersurilor lui Marian Munteanu, a decis să nu mai participe la demonstrația perpetuă din Piața Universității. Motivele sunt numeroase. Între acestea, sesiunea de examene care se apropia și dorința studenților de a nu se alătura unei mișcări care risca să-și piardă ținuta civilizată, academică, de agoră a libertății.
Este Marian Munteanu legionarul fioros de care s-a vorbit în unele publicații din țară? Este el instigatorul atacurilor asupra poliției Capitalei, Ministerului de Interne și Televiziunii? Fără a fi solicitat acest lucru am, iată, în față, un voluminos dosar de declarații ale unor oameni din medii sociale dintre cele mai diferite, care l-au cunoscut, care știu multe despre circumstanțele zilei de 13 iunie, care pot oricând depune mărturie sub prestare de jurământ asupra nevinovăției liderului studenților. Iată câteva citate din aceste declarații scrise:
«Am reținut exact cuvintele: Nu vă lăsați atrași de persoane iresponsabile. Mă aflam în piață și am văzut reacția violentă a mulțimii. Strigau că trebuie să mergem la poliție și televiziune pentru că numai prin presiune și forță se mai poate face ceva. Marian Munteanu a insistat să se rămână în piață și să se rezolve totul pe cale pașnică» (Luminița Matei, studentă în anul II, Facultatea de litere).
«La un moment dat, la balconul de la Universitate a apărut Marian Munteanu care s-a adresat celor din piață, cerând păstrarea calmului și abținerea de la orice fel de violență. O parte dintre cei care-l ascultau au dezaprobat apelurile sale la calm. O coloană s-a îndreptat spre sediile Ministerului de Interne. Când am ajuns lângă sediul I.G.P., am constatat că în fața acestuia erau strânși foarte mulți oameni și un număr mic pătrunseseră în interior» (Andrei Pedro Rochian, ofițer maritim încadrat la I.E.P.M. Navrom Constanța).
«La sugestia colegului nostru Marian Munteanu ne-am așezat în genunchi, în speranța că astfel vom putea tempera dezlănțuirea atacatorilor (referirea de mai sus este făcută în legătură cu momentul pătrunderii minerilor în Universitate, în dimineața zilei de 14 iunie). Deși eram în stare de semiconștiență l-am recunoscut pe Marian Munteanu, care era bătut cu sălbăticie de grupuri succesive de mineri. Pe Marian îl recunoșteau, îl loveau groaznic, după care îl aruncau din nou deasupra noastră. Și nu făcuserăm altceva decât să asigurăm paza Universității peste noapte» (Constantin Drăghici Vasilescu, student în anul IV, Facultatea de transporturi).
«Oamenii din Piață i-au cerut lui Marian Munteanu să meargă și să solicite eliberarea celor arestați în cursul dimineții. El a precizat că cererea de eliberare a arestaților se poate face numai din Piață și nu printr-o deplasare a manifestanților către Ministerul de Interne». (Ștefan Plokai, student la Facultatea de filosofie).
«Am fost prezent aproape în fiecare zi, seara, în Piața Universității, înainte ca Liga studenților să se fi retras în mod oficial de acolo. L-am auzit cu această ocazie vorbind de multe ori pe Marian Munteanu. Niciodată nu a instigat cetățenii la violență și ură. Dimpotrivă, făcea apel la înțelegere, inclusiv la înțelegerea punctelor de vedere divergente. L-am auzit spunând de multe ori că cei ce se adună în Piața Universității nu manifestă împotriva unor persoane sau partide, ci împotriva unor structuri moștenite din regimul comunist. Pe 13 iunie am văzut cum, împreună cu mulți studenți din Ligă, respingea cu îndârjire opiniile sau sugestiile favorabile violențelor» (Ligia Caranfil, studentă în anul II la Facultatea de Filosofie).
«În momentul în care s-a aflat că o parte dintre manifestanți doresc să se deplaseze spre sediul I.G.P. și să elibereze pe arestați, noi cei din Liga studenților am hotărât să punem în funcțiune stația de amplificare și boxele. A vorbit, circa 10 minute, Marian Munteanu, care a cerut de la microfon manifestanților să rămână pe loc, în Piață, să nu răspundă la niciun fel de provocare, să aibă o conduită absolut neviolentă» (Mihai Petcu Virgil, student anul IV, Facultatea de electronică și telecomunicații).
«Președintele Ligii, Marian Munteanu, purta, în ziua de 13 iunie, un dialog aprins cu câteva persoane din Piața Universității. Acestea îi cereau să vină cu ei la televiziune pentru a protesta împotriva dezinformărilor făcute în ceea ce privește manifestația și succesiunea evenimentelor din acea zi. Marian Munteanu a subliniat poziția noastră față de evenimente și dorința unui dialog neviolent, verbal sau fizic, cu cei care erau adevărații răspunzători de situația creată» (Alexandru Dumitru Baboș, student la Institutul de arhitectură, președintele asociației studenților arhitecți).
Nu mai insistăm. Declarațiile de acest fel sunt deosebit de numeroase. În numele celor care au venit la redacție, în numele adevărului și omeniei solicităm punerea imediată în libertate a lui Marian Munteanu, urmând ca anchetarea lui să continue simultan cu recuperarea medicală.
Sorin Roșca-Stănescuˮ.
Sursa: „România liberă”, 28 iunie 1990, p. 3.
[Diana Tița]
