„În Piața Universității

Demonstrație pentru propriile revendicări sau pentru denigrarea altora?

La Universitate coloana de demonstranți se oprește și stând în genunchi în fața crucilor rostește «Tatăl nostru». Impresionant momentul, dar se pare că au obosit de cînd tot demonstrează, pentru că după ce sfârșesc rugăciunea se ridică în picioare, mai fac câțiva pași pînă la rondul de flori din mijlocul intersecției, după care se lasă din nou la pământ. S-au așezat pe asfalt, blocând toată circulația în intersecție. Se strigă «Să vină televiziunea». Nu plecăm până când nu vine televiziune». Ce-o fi având pioșenia cu telegenia, greu de spus. De când cu revoluția, vedetismul este în floare. Am constatat adesea că adevărații demonstanți din decembrie au revenit la locurile de muncă și își văd de treabă.

Aici pe bulevard lozincile «apolitice» de genul «Jos Iliescu», «Singura soluție o nouă revoluție», «Jos comunismul». Membri sau pretinși membri ai «Organizației 16-21 decembrie» scandează  «Nu suntem partide». Cineva cu o portavoce îi îndeamnă să nu se ridice de jos, să blocheze intersecția. Ascultători, așezații continuă să mănânce semințe de dovleac și să șadă pe șosea la un picnic. De fapt au și flori în jur, chiar dacă le-au călcat în picioare când, în mijlocul rondului și-au instalat pancarta pe care scria «Sprijinim Proclamația de la Timișoara». Au și iarbă, în felul acesta decorul de masă câmpenească este asigurat.

Răbdători, prea răbdători, polițiștii degazează circulația pe alte străzi. Mai greu e cu troleibuzele strânse în coloane pentru că acestea nu pot să ocolească centrul. Întrebat de ce nu ia măsuri pentru ca oamenii să poată circula cu mașinile prin intersecție, un polișist răspunde resemnat: «Ce să facem, noi suntem doar câțiva, nu ne putem amesteca».

Demonstrația a continuat și ieri în același stil «neorevoluționar». De data aceasta polițiștii au fost prezenți în număr mai mare, dar total ineficienți, pentru că în jurul orei 15,30 manifestanții, un grup compact și restrâns, vizionat de o numeroasă asistentă, au rupt barajul de uniforme albastre, cucerind intersecția Universității, (locul devenise peste noapte un fel de cetatea Mecca). Din nou au fost blocate arterele perturbându-se circulația la acea oră, când oamenii fără de pretenții «revoluționare» se îndreptau de la serviciu către casele lor. Aceleași strigături «apolitice» ca și duminică se auzeau peste piața Universității, «Noi suntem poporul» scandau cei aproape trei sute de manifestanti cu mințile încinse de atâta democrație și pielea prea mult arsă de soare. În timpul acesta, ceilalți oameni care nu făceau parte din popor», se uitau la această răbufnire necontrolată, dar poate manipulată, de libertate, întrebându-se firesc când vor putea avea din nou parte de liniște și siguranță.

Corina Dragotescu”.

Sursa: „Adevărul”, 24 aprilie 1990, p. 2.

[Laura Dumitrescu]