„Zilele de 13, 14, 15 iunie 1990 vor rămâne înscrise pentru totdeauna în conștiința bucureștenilor.

Au fost zile de teroare, de crime, masacre și brutalități nemaivăzute în acest oraș. Poliția a dat tonul arestând în dimineața zilei de 13 iunie greviștii foamei și manifestanții din Piața Universității. Cetățenii Bucureștiului au văzut cum poliția lovea fără milă demonstranții pașnici, călcându-i în picioare… Aceasta a fost scânteia care a «aprins» spiritele și a avut drept rezultat incendierea camioanelor poliției și atacarea Televiziunii și a Ministerului de Interne.

S-ar putea afirma că poliția este principalul vinovat și într-un fel este, pentru că putea face arestările fără brutalități. Dar noi știm cu toții că poliția este un instrument aflat în mâna puterii politice; altfel spus, trupele Ministerului de Interne au primit un ordin pe care l-au executat. Personal sunt convins că ar fi executat orice ordin. Pe noi ne interesează, cine a ordonat poliției să intervină în Piața Universității?

Vinovații adevărați sunt cei care au dat ordinul inițial. Oare cine sunt ei?

Zilele de 14 și 15 iunie au fost și mai groaznice. Mii de mineri au fost chemați în București pentru a «restabili ordinea» – adică a teroriza populația. Ceea ce s-a și întâmplat! Timp de 2 zile și o noapte bravii mineri au devastat sediile partidelor aflate în opoziție ți ziarele acestora, Universitatea, Institutul de Arhitectură, case particulare. La sediul P.N.L. nu a mai rămas aproape nimic întreg: uși sparte, calculatoare distruse, birouri dezmembrate etc.

Pe străzi, minerii (înarmați cu bâte, răngi etc.) legitimau populația; studenții erau bătuți pe loc… la fel și membrii partidelor din opoziție… la fel și apoliticii etc. Orice persoană «suspectă» era oprită pe stradă și maltratată de către mineri: copii, femei, bătrâni etc. Nu știm numărul morților și al răniților!

Nu știm nici de unde veneau mașinile pline cu pâine și apă minerală care erau descărcate în stradă și împărțite gratuit minerilor… Pe banii cui??? Pe bulevardul Magheru trec mașini de poliție având câte 2 mineri (cu bâte în mâini) pe bancheta din spate… Minerii sunt mutați dintr-o zonă în alta a Capitalei cu autocarele și autobuzele… Ale cui? Pe banii cui?

Cine a organizat «mineritul» în București?

Cu siguranță, nu Kafka!

Eugen IORDACHE”.

Sursa: „Viitorul”, 20 iunie 1990, p. 3.

[Vlad Mihăilă]