„21 decembrie – 21 mai. Cinci luni de la Revoluție, În același loc, aceiași oameni celebrează prin tăcere memoria celor căzuți. Ar trebui să fie zi de doliu național dar, în afara zonei libere de neocomunism, nimeni nu-și mai aduce aminte de cei căzuți pentru libertate și speranță. Tinerii, conștiința trează a națiunii, veghează. Ideile pentru care au căzut frații lor nu trebuie să moartă. Elevii liceelor «Mihai Viteazul», «Lazăr», «Sf. Sava», «Șincai», precum și studenții de la «I.P.B.», «Filologie», și «Arhitectură» sunt prezenți în fiecare zi în zona liberă de neocomunism. Ei vor crește cu dorul libertății. Gândurile lor au fost rostite emoționant de Elena Alica Grigorescu, într-un strigăt de disperare și speranță asemănătoare acelui: «Vom muri, dar vom fi liberi» din decembrie. Tinerii vor înapoi revoluția și drepturile lor: «Cine ești dumneata, domnul Iliescu care ai trecut o parte din poporul din care a curs atâta sânge la <diverse>. Cine ești dumneata  domnul Iliescu, care ne-ai dezbinat și ai adus înapoi frica? Șine minte, domnule, că în zonele libere de neocomunism nu ești președinte decât pentru <oameni de bine>, inclusiv pentru cei de la 410, care ne urmăresc. Ține minte că noi ne-am descătușat de comunism. Bâta și bastonul ar fi fost mai potrivite pentru semnul dumneavoastră electoral. Da, suntem manipulați, manipulați de conștiință, de Dumnezeu, de eroii noștri, de dreptate și adevăr. Ce mai spuneți, domnilor-tovarăși? Comunismul este masca hâdă a morții, iar noi dorim viață pentru noi, pentru părinții și copiii noștri. Vom pleca de aici în ziua în care toată țara va fi eliberată de comunism. «Fericiți cei ce flămânzesc după dreptate, căci aceia se vor sătura».

Golaniada este forma non-violentă a luptei revoluționare, iar definiția cuvântului golan ar putea fi «luptător împotriva comunismului». Pe golani nu-i interesează rezultatele unor alegeri manipulate. Acțiunile lor viitor vor fi hotărâte în cadrul «Alianței Naționale pentru Proclamația de la Timișoara». Golanii vor trebui să rămână uniți în ciuda tuturor încercărilor de dezbinare și diversiune la care sunt supuși. Golanii de pretutindeni sunt alături de cei care veghează aici flacăra libertății. Sufletele lor sunt torțe arzânde întru speranță și în memoria celor ce sunt prezenți numai cu spiritul, căci viața lor a fost așezată la temelia viitorului.

Un observator american de origine română, Ion Ștefan, a încercat să vorbească depre «noua democrație din România», Manifestanții l-au întrerupt strigând cu durere și revoltă: «Yalta-Malta! Ne-ați vândut!».

Observatorul francez de origine română Vasile Gavrilescu, reprezentant al «Ligii Drepturilor Omului», fost condamnat la Gherla-Aiud și Jilava și obligat să părăsească țara acum 10 ani, consideră că locul adevăraților români este în «Piața Universității». Nu se poate admite nici un compromis cu trecutul comunist. Indiferent de rezultatul alegerilor lupta golanilor trebuie să continue. Este imperios necesar ca românii să se ajute pe ei înșiși în primul rând și nu să aștepte sprijin din partea guvernelor occidentale. Românii din Paris au fost alături de cei din țară încă din 16 decembrie, protestând zi și noapte până când au reușit să-l înlăture pe fostul ambasador comunist Petre Ghiga. Din păcate, întreg personalul Ambasadei române din Paris, cu excepția domnului Paleologu a rămas același. Golanii din Paris promit schimbări rapide.

Deocamdată semnul literei «V» nu înseamnă victorie. Momentul victoriei nu a sosit încă. Semnul literei V înseamnă acum «veto», un veto spus totalitarismului și minciunii. Curând el se va transforma în victorie.

În seara de 21 mai «golanii fără frontiere» au declarat doliu național. Nu numai în memoria celor sacrificați. A fost să fie ca 21 mai să însemne ziua renașterii Partidului Comunist Român rebotezat, dar cu aceiași membri. La nivel național se sărbătorește deja ziua victoriei în alegerile numite «libere» a reprezentanților comunismului cu zâmbet fals pe o față ce se dorește umană.

Golaniada va continua până când întreaga națiune se va trezi din somnul născător de monștri.

Gilda Lazăr

Foto: Remus Agatinei”.

Sursa: „Dreptatea”, 23 mai 1990, p. 1, 4.

[Vlad Mihăilă]