„Protestul intelectualilor români

Prima zonă liberă de comunist din România, Piața Universității a fost martora unui impresionant apel lansat de actorul Victor Rebengiuc, la 1 mai 1990:

«În numele adevărului și al democrației am să vă dau citire Protestului intelectualilor români:

Demonstrațiile din Piața Universității nu reprezintă doar pe cei care de o săptămână vor să convingă țara de sensul sacrificiului lor. Acești luptători ai revoltei din 21-22 decembrie vorbesc cel puțin în numele a peste trei milioane și jumătate de semnatari ai Proclamației de la Timișoara. Dar mai ales ei exprimă spiritul Revoluției, jertfa celor prin care poporul român a dat glas ororii sale față de orice formă de totalitarism. Hotărârea guvernului de a refuza dialogul cu demonstranții, cu reprezentanții semnatarilor Proclamației, scindează în continuare populația, alienează una din părțile cele mai active și mai responsabile ale națiunii. Noi, următorii intelectuali români, ne exprimăm solidaritatea cu manifestații din Piața Universității și repetăm chemarea la dialog – condiție de neînlocuit a stabilității politice. Și noi dorim stabilitatea, dar dorim o stabilitate morală, bazată nu pe interese personale sau de partid, ci pe interesele țării și pe respectarea aspirațiilor sfinte ale Revoluției din decembrie.

Semnatari: Gabriel Andreescu, Octavian Paler, Horia Murgu, Gabriela Adameșteanu, Lucian Pintilie, Ștefan Augustin-Doinaș, Doina Cornea, Mihai Stănescu, Irina Petrescu, Radu Filipescu, Johnny Răducanu, Sorin Dumitrescu, Petru Creția, Horia Benea, Ana Blandiana, Romulus Rusan, Teodor Grigoriu, Trișcă Aurel, Alin Teodorescu, Ioan Bogdan Lefter, Edmond Nicolau, Cornel Nistorescu, Corneliu Cezar, Florin Zamfirescu, Maria Rotaru, George Cezar, Ioana Bulcă, Mariana Mihuț, Victor Rebengiuc».

*

Lista a rămas deschisă, iar până în ziua de azi 2 mai, orele 13,00, se mai adăugaseră 400 de semnături.

Recunoscută în mulțime, Doina Cornea le-a spus manifestanților:

«Ne place să fim nou uniți. Vreau să spun doar să știți, că sunt și voi fi din nou alături de dumneavoastră. Că vă iubesc foarte mult. Că vă iubesc și vă admir și ceea ce ați făcut dumneavoastră acum e hotărâtor pentru istoria noastră.         

Vă mulțumesc.

Să fim curajoși ca și până acum. Să nu ne pierdem încrederea și credința.

Vă mulțumesc».

Ne parvine știrea că studenții de la Oxford, Cambridge, Sorbona (ca să nu cităm decât cele mai prestigioase nume de universități care ne-au fost transmise) și-au manifestat spontan solidaritatea cu tineretul din Piața Universității prin adoptarea titlului onorific de golan și trimiterea unui grup de reprezentanți în sprijinul demonstranților români. Împreună au intonat Imnul creat ad-hoc de cei care de o săptămână apără firava democrație care s-a întrezărit în decembrie:

Mai bine haimana decât trădător, / Mai bine huligan decât dictator, / Mai bine golan decât activist, / Mai bine mort decât comunist!

Seara. Sus, pe frontispiciul Universității a apărut o nouă pancartă: Libertate te iubim / Ori învingem ori murim!

Precum în decembrie 1989

Tinerii sunt din nou pe baricade!

În Piața Universității din București se scrie istoria eroică, revoluționară a României acestui final de secol și mileniu. Aici se scrie istoria țării, aici, în Piața Universității se pun bazele democrației, libertății și demnității românilor și nu în deșănțatele mitinguri ale lui Ion Iliescu făcute aiurea prin țară, în vechiul stil comunist. Aici, în Piața Universității din București și nu în turneele electorale ce sfidează bunul simț, în turneele lui Ion Iliescu și ale acoliților săi, bate inima istoriei României de azi. Ceea ce face Ion Iliescu în aceste zile – când aceiași tineri care au fost în fruntea revoluției în decembrie sunt din nou pe baricade și își cer libertatea uzurpată de o juntă comunistă – este o sfidare făcută pe margini pe care numai Ceaușescu a mai făcut-o în 18 decembrie 1989 plecând în Iran și în 21 decembrie 1989 organizând mitingul din fața clădirii C.C. Securiștii dotați cu «tichete galbene», strecurați printre manifestanții de la Universitate, îi informează prompt în aceste zile fierbinți pentru țara românească, iar vechiul comunist Iliescu acționează în singurul stil pe care-l știe de la mentorul său N.C. – apasă pedala cât mai mult…

În aceste condiții, de monolog electoral și de dialog al surzilor, de teroare electorală dezlănțuită de partidul nomenclaturii comuniste și al securității – adică de F.S.N. – manifestația din Piața Universității bucureștene este marea speranță spre democrație și libertate a poporului român. Tinerii acestei eroice acțiuni civice organizate și susținute de luptătorii din decembrie devin din nou simboluri ale libertății și demnității unei națiuni întregi. Nimic nu precupețesc acești tineri de excepție pentru a recâștiga revoluția română atât de grav întinată de junta condusă de neocomunistul Ion Iliescu.

În Piața Universității din București, Revoluția Română e vie, flacăra ei arde în aceeași totală combustie pe care am văzut-o în decembrie. Sunt tineri din toate categoriile sociale, de toate profesiile. Covârșitoarea lor majoritate nu fac parte din nici o grupare politică, ei punând libertatea deasupra oricăror interese partizane. Filosofia lor politică are ca valoare definitorie Libertatea și tocmai de aceea agora, care este spațiul cuprins între blocul Dunărea, Institutul de Arhitectură, Universitate, pasaj, Teatrul Național și hotelul «Intercontinental» este locul unde luptând se învață democrația. Privind zecile de mii de oameni care se adună seară de seară, trăiești adânca bucurie că încă o dată acești tineri spală de rușine poporul român. Apărem din nou în fața lumii nu ca un popor de lași, nu ca un popor străin de democrație și civilizație, ci ca un popor cu opțiuni clare și gândire robustă întru valorile libertății, demnității, democrației.

Încă o dată suntem salvați! În timp ce pe cine mai știe unde prin țară Ion Iliescu încearcă să reînvie un timp al rușinii și al umilinței beneficiind cu nerușinare de buna credință a unor oameni mai puțin informați, a unor oameni amenințați de aceiași satrapi comuniști din vremea lui Ceaușescu, aici, în Piața Universității din București, lumea întreagă ia cunoștință de vrerea poporului român: Nu, România nu va aluneca din nou spre comunism, ci, acum, acum ori niciodată, ea își va construit o altă soartă! O altă soartă care nu va fi nicidecum cea propusă de avortonul politic numit F.S.N., ci de forțele politice și fără de partid democratice. Ce altă dovadă mai redutabilă poate fi adusă decât aceea că manifestanților din București li se alătură zeci de colective de studenți, sute de colective muncitorești, tot felul de organizații și asociații sociale, cetățenești, profesionale din toată țara, precum și intelectualii de frunte ai țării. Seară de seară, intelectualii sunt alături de studenții, muncitorii și chiar țăranii din Piața Universității din București. Din acest punct de vedere, cu atât mai regretabil este faptul că oameni precum Andrei Pleșu, Ion Caramitru, Dan Hăulică  rămân alături de neocomuniști feseniști dându-le girul personalității lor și făcând astfel mult rău încercatului nostru popor român. Acum e nevoie ca și ei să fie în balconul Universității noastre pentru a ieși măcar în ceasul al doisprezecelea din greșeala adâncă în care persistă. De asemenea, e nevoie de Mircea Dinescu. E nevoie și de Al. Paleologu care acum, în numele egoistei sale libertăți de opinie, reprezintă la Paris guvernul neocomunist de la București. Este cazul să părăsească și el Frontul așa cum au făcut-o ceilalți intelectuali și foști dizidenți. Așa cum ar trebui s-o facă și ziariștii de la Televiziunea Română sau de la Radiodifuziunea care transmite reportajele din turneele electorale ale lui Ion Iliescu exact cu aceleași cuvinte, sintagme, propoziții și fraze pe care le folosea și pe vremea lui Ceaușescu. Nimeni și nimic nu-i va mai scuza de data asta. În cele 4 luni de la căderea dictaturii, în numele noii dictaturi, atât televiziunea română, cât și radioul au mințit, au dezinformat, făcând rău destul poporului român, făcând chiar mai mult rău decât pe vremea dictatorului când termenii erau demult precizați și nimeni nu mai privea la televizor sau asculta la radio. Considerăm comportarea colegilor noștri de la radio și tv, de o maximă gravitate. Nimeni și nimic nu-i va crede că acum, în zile de răscruce, în cele 4 luni de la revoluție, au fost sub cizma lui Iliescu, Roman sau Brucan și de asta n-au putut sluji mersul spre libertate și democrație al poporului român.

În inima Capitalei noastre, de 12 zile se petrec fapte unice și irepetabile, fapte ce țin de esența unui întreg neam. Îi revine cinstea bătrânei Alma Mater să ocrotească, prin prestigiul pe care-l are, năzuința nemuritoare a fiilor ei către libertate. Alături, Arhitectura. Vizavi, Naționalul. Mai departe, la sute de kilometri, manifestația de la Constanța, cea de la Sibiu, de la Cluj, de la Iași, de la Brașov. Și, desigur, cea din orașul-martir Timișoara. Țara s-a trezit! România aflată pe punctul de a fi adusă de Ion Iliescu și ai săi din nouă alături de Albania și de a fi transformată într-un Liban al războiului civil, e pe baricade.

*

Miercuri seara în jurul orei 23 în Piața Universității, peste 30 de mii de oameni au urmărit, proiectate pe zidul Facultății de Arhitectură, imagini premergătoare revoluției, tulburătoare imagini importante ale Revoluției și mai ales evenimentele care au urmat după aceea.

Întrucât majoritatea oamenilor adunați aseară în piață se aflau pe străzi în zilele fierbinți, imaginile prezentate atunci de către Tv., constituiau acum imagini cu totul inedite. Proiecția din piața Universității, a dezvăluit celor adunați acolo, adevăruri și declarații revelatoare, justificând încă o dată prezența lor în număr atât de mare și de atâtea zile în centrul Capitalei.

Unii l-au văzut pentru prima oară, alții l-au revăzut pe generalul Chițac ordonând armatei să vegheze cu sfințenie, să apere cu orice preț noile valori ale «Revoluției Socialist Democratice».

Un moment important a fost acela în care spectatorilor le-a fost dat să vadă proiectată pe zidurile Arhitecturii, ședința de constituire a noului guvern la care au luat parte printre alții domnii: Ion Iliescu, Petre Roman, generalul Militaru. În timp ce căutau un nume potrivit pentru noua formațiune politică conducătoare până la alegeri, ultimul a afirmat că Frontul Renașterii Naționale funcționează de 6 luni în România.

Peste 30.000 de oameni și-au pus întrebarea în clipa următoare: și atunci cum rămâne cu «emanația»?

Cetățeni ai Bucureștiului, în seara aceasta proiecția se va relua și vor fi prezentate noi imagini care vor scoate la iveală noi adevăruri. Veniți cu toții în piața Universității să aflați adevărul despre Revoluție și «emanația sa» – F.S.N-ul.

MIHAI ENESCU”.

Sursa: „Dreptatea”, 4 mai 1990, p. 1, 4.

[Vlad Mihăilă]