„Ce reprezintă distinsa doamnă Doina Juhasz și distinsul domn Octavian Paler președintelui Ion Iliescu și Guvernului, de pe poziția unor apostoliți și apostole «neprihăniți» ai «echității» și iubirii de aproape? Că de ce nu răspund somațiilor insolente, în cel mai curat stil gardist, ale corifeilor din «Golania», care reprezintă «tot ceea ce poporul român are mai bun, mai conștient, mai rațional, toate rezervele de altruism și responsabilitate, toată capacitatea de analiză și de intransigență» (am citat din «discursul» doamnei Ana Blandiana, rostit în piața cu pricina). Mda… Mărturisesc că în fața etichetărilor date de dvs. «purilor» revoluției din «singura zonă liberă de neocomunism» din România argumentele sunt cam sărace. Și ce dacă «purii» și «cei ce se sacrifică» pentru binele nostru al tuturora au molestat doi membrii ai guvernului veniți să dialogheze, și asta în plină zi: că primarul Capitalei a avut aceeași soartă? Ce este așa de grav că doi polițiști, atrăgând doar atenția, adică verbal, au fost bătuți măr și atacați cu cuțitele ca-n codru tot în sfânta Piață?! Astea, după domniile voastre, n-ar dovedi decât nerăbdarea «copiilor» și a candorii lor sau «îngerilor» sau cum veți binevoi să le mai spuneți, de a dialoga, nu? CE dacă unele publicații au prezentat documente incontestabile ale trecutului «revoluționar» al celor din inedita mezalianță legionaro-activistă? Ați strâmbat disprețuitor din nasul dvs. subțire: «Presă fesenistă»… Vi s-a părut probabil că ați făcut puțin pentru cauza dvs.? De ce să nu incitați și circa 150 de confrați în ale scrisului, majoritatea «fără nume», să adopte o declarație despre «conștiința care se cutremură» la gândul că guvernul nu ar vrea să dialogheze cu greviștii foamei cu privire la «mica lor revendicare»: un post de televiziune privat pentru domnul Rațiu, că a investit săracu’ atâția bani degeaba în… pentru binele poporului ăsta amărât, care mai are, pe deasupra, și – tot din dvs. citire – și «o logică, vai cailor», cum se zice în Ardeal. Nu! Desigur.
Fac parte dintre cei nevoiți să treacă zilnic prin «Golania» în drumul spre casă. Am văzut multe, mai ales la căderea serii, când sosesc, scurgându-se fantomatic prin locuri mai ferite, foștii colegi de ai dv. – dle. Paler – de prin fostele CC-uri. Ce-i drept, pe dvs., nu! Legionarii au altă structură: «Acum ori niciodată!». Le place să fie văzuți și imortalizați pe peliculă la «balconul oratorilor»… Ceea ce nu am înțeles, oricât m-am străduit, este spiritul gregar al unei intelectualități urlând isterizantă din ordinele gogoșarului «guru» din Crevedia, dlui. Dumitru Dincă, vreau să zic, seară de seară. Ce plăcere să te bălăcești colectiv cu astfel de indivizi colorați din «Alianța tuciurie a poporului». Ăștia-s patrioți, conștiințele noastre curate! Sunt convins că-mi veți răspunde, deși, vă repet, v-am tot căutat de-a surda în mulțimea privită spre «jos, jos, jos» agitată de un grup de golani, adică «oameni fără căpătâi». Pentru a nu mi se reproșa violent că jignesc «poporul», dați-mi voie să prezint și eu doar două argumente, în carne și oase, prinse în flagrant delict de furt de autoturisme de către poliție în Golania. Am înțeles că domnii hoți «revoluționari» își ostoiau astfel sufletul. Dar iată-le declarațiile:
«Mă numesc Gheorghe Ilie, născut la 15 septembrie 1967, în comuna Ileana, județul Călărași, cu domiciliul stabil în București, Calea Văcărești, nr. 3, ap. 4, sector 3.
Pe data de 20 aprilie, în timp ce mă aflam în Constanța, la demonstrația ce se desfășura în fața clădirii numită Casa Albă, a venit un individ din București, care a vorbit la microfon, spunându-ne că se numește Marian și că este reprezentantul Asociației 16-21 decembrie 1989, și a făcut apel către noi pentru a ne deplasa la București să sprijinim demonstrația din Piața Universității.
La acest apel al lui Marian, ne-am constituit un grup de 26 de inși, majoritatea fără ocupație. În aceeași seară, am plecat cu toții cu trenul spre București și am ajuns dimineața. De la gară ne-am îndreptat cu toții sub conducerea celui care s-a recomandat Marian spre Piața Universității, unde ne-a prezentat alt individ care am înțeles că este unul din conducătorii Asociației 16-21 decembrie și că se numește Dincă Dumitru. Acesta ne-a adunat toate buletinele, a pus pe cineva să noteze într-un tabel numele și adresa, punându-ne să semnăm adeziuni pentru Asociația 16-21 decembrie 1989, promițându-ne în schimb asigurarea hranei zilnice și suma de 2500 lei pentru a sta o lună de zile în Piața Universității. În același timp, ne-a spus că ar fi bine să nu discutăm aceste aspecte cu alte persoane și nici să încercăm să părăsim Piața Universității, întrucât deține numele și adresa noastră și dacă plecăm am fi căutați de către oamenii lui și ne bate.
În schimbul hranei și a sumei de 2500 lei pe care ni le-a promis, trebuia ca timp de o lună să strigăm în Piață lozinci, cum ar fi: «Jos comunismul!», «Jos nomenclatura!», «Jos Iliescu!». În tot acest timp, masa am servit-o pe bază de bonuri pe care dl. Dincă ni le dădea la cantina situată la subsolul clădirii P.N.Ț.-c.d. De dormit, dormeam în corturi, iar referitor la instalațiile sanitare, acestea erau inexistente, noi făcându-ne nevoile pe unde apucam. Declar, susțin și semnez. Gheorghe Ilie».
În privința vieții în corturi credeți că se făcea greva foamei, domnule Paler? Ei, aș! Iată ce ne povestește colegul său în ale hoției și «revoluției», aflat în aceeași postură: «Subsemnatul Iane Dimeiu, născut în comuna Baia, jud. Tulcea, la 3.XI.1969, cu domiciliul flotant în Constanța, str. Țepeș Vodă, nr. 10, cartier Oborul Vechi, posesor al BI seria BX, nr. 313177, în prezent fără ocupație, fără antecedente penale, declar următoarele: în jurul datei de 9-10 mai, împreună cu un grup format din circa 40 de oameni, toți din Constanța, dintre care cunosc pe doi indivizi, care se numesc Croitoru Cezar și Sava Ionel, iar o parte din grup doar numele mic, am plecat spre București. Acest grup de circa 40 de persoane a fost constituit pe loc, la chemarea unui reprezentant din București, și ne-am deplasat în Piața Universității.
Menționez că, de la sosirea în București, 2 zile am vândut ziarul «Contrast», luat de la Constanța, iar după 2 zile îmi procuram ziarul «Dreptatea» și alte ziare de la bișnițari din pasajul Universității, la jumate de preț (ziare furate, dle. Paler, probabil și cel la care sunteți director onorific – n.n.), pe care le vindeam ca să-mi asigur existența. Prietenii cu care am venit de la Constanță, o parte din ei s-au înscris la Asociația 16-21 decembrie 1989, care le asigura dormitul în Piața Universității în corturi. Grupul cu care am venit de la Constanța a fost condus de reprezentantul Ligii Elevilor din Constanța, Mavrodin Nicu, care venise special de la București.
Specific, în continuare, în toate aceste zile cât am stat acolo nu am dus lipsă de capitolul sexual, deoarece aveam printre noi fete care își ofereau serviciile pe gratis, lucru care era plăcut pentru toți, deși nu aveam condiții de igienă corespunzătoare (sic!). Menționez că pe timpul zilei, eu eram plecat pentru a vinde ziare și nu știu concret ce se întâmpla atunci în Piață. Aceasta este declarația pe care o dau, o susțin și o semnez. Iane Dimeiu».
Ce aveți de zis «mare doamnă» Doina Juhasz și mare contestatar «de profesie» (parcă așa se spunea pe vremea…) domn Octavian Paler? Mai este cazul să discutăm despre «idealurile pure» ale revoluționarilor – de circumstanță totuși! – din Piața Universității, cum că «Revoluția le-a fost furată» etc. etc.? Nu binevoiți să mergeți în Piață să-i convingeți pe acești paria că «mica lor revendicare», respectiv un post de televiziune pentru ex-candidatul prezidențial țărănist nu mai este de competența dlui președinte Ion Iliescu, ci a Parlamentului României, ca for legislativ suprem național. Și dacă mențin și cealaltă revendicare, cu dialogul, spuneți-le că mâine, poimâine le aduceți tot Parlamentul în Golania, că de aia este democrație…
P.S. Și dacă se încăpățânează și vrea să moară, spuneți-le cu cinism că dl. Rațiu le va scrie cu litere de aur numele pe frontispiciul televiziunii sale pe care, ca un tată iubitor, vrea s-o lase moștenire fiului său… Nicolae.
Victor FĂGEȚEANU”.
Sursa: „ Dimineața”, 8 iunie 1990, p. 6.
[Alexandru Cîță]