„Calea spre Europa pornește acum din Piața Universității. Dacă autoritățile provizorii refuză dialogul cu manifestanții și nu acceptă discutarea de urgență a punctului 8 din Proclamația de la Timișoara în CPUN, alegerile sunt compromise și intrarea în Europa devine imposibilă. Insolența oficialităților provizorii și cascada de erori din săptămâna trecută, încununată cu brio de conferința de presă ținută de domnii Ion Iliescu și Petre Roman, au blocat campania electorală și au creat o stare de tensiune socială fără precedent în istoria modernă a României. Radicalizarea societății românești este vizibilă. Apolitismul e pe cale de dispariție și acolo unde mai persistă maschează, de fapt, lașitatea civică. «Mitingul perpetuu», cum a denumit în deriziune domnul Ion Iliescu manifestația care durează de zece zile și zece nopți fără nicio întrerupere pe porțiunea dintre Universitate și Hotelul Intercontinental s-a transformat, pentru toți cetățenii români, în simbolul dinamic al dorinței de libertate autentică.
La balconul Facultății de Geografie s-au perindat nenumărați vorbitori, din toate straturile sociale, care au denunțat fără ezitare poziția falsă a autorităților provizorii și au respins categoric opinia că Frontul Salvării Naționale ar reprezenta adevărata și singura emanație a Revoluției din Decembrie și că manifestanții nu ar fi decât un grup restrâns de indivizi manipulați de partidele tradiționale și, se înțelege, de eternele agenturi străine. Manifestațiile de solidaritate de la Timișoara și din alte centre importante ale țării infirmă afirmațiile calomnioase ale domnului Iliescu, iar cele 3.500.000 de semnături care exprimă adeziunea față de Proclamația de la Timișoara, arată limpede că mitingul perpetuu este purtătorul de cuvânt a cel puțin 25% din întregul electorat. Un asemenea coeficient nu poate fi trecut cu vederea.
Porțiunea de circa 300 metri din bulevard a fost denumită «ZONA LIBERĂ DE NEOCOMUNISM». În diferite părți ale lumii s-au creat zone fără arme nucleare și nimeni nu a protestat la apariția lor. Autoritățile provizorii măsoară însă valoarea indignării populației după dimensiunile metrice, deși ar fi mai bine să examineze cu seriozitate și fără infatuare dimensiunile morale ale manifestației și impactul ei incontestabil asupra conștiințelor amorțite sau încă timorate ale cetățenilor români din întreaga țară.
Demonstrația din Piața Universității a fost și a rămas pașnică, în ciuda intervenției brutale a poliției, pe care domnul Iliescu nu o recunoaște, și a activității insistente a provocatorilor. Cine a auzit apelurile repetate făcute de la balconul universității de a se arăta bunăvoință față de acești diversioniști – «oile rătăcite ale populației noastre» – a înțeles că oamenii care vor amendarea decretului-lege privind alegerile pentru Adunarea Constituantă nu cer capetele celor ce au făcut parte din nomenclatură, ci doar luarea unei elementare măsuri de prudență, menită să împiedice reinstalarea ordinii de stat comunite. Neîncrederea în cei ce au deținut funcții de răspundere în regimul anterior este normală și se va dispersa doar în timp și prin proba integrării oneste în structurile unei societăți democrate.
Campania electorală se dovedește dură. Foarte dură. Nu ne așteptam la o asemenea evoluție a evenimentelor, nu meritam, după atâția ani de chin material și moral, să fim traumatizați din cauza lipsei crase de probitate a celor ce se angajaseră în fața întregii țări să organizeze alegeri libere. Frontul a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a învrăjbi populația. Și până la un punct calculele Frontului s-au realizat. S-au produs disensiuni între grupurile sociale, înfruntări între grupurile etnice și, ceea ce este de-a dreptul dramatic, conflictele cu substrat politic s-au instalat la nivelul familiilor și al prieteniilor. Oameni care se aflau în relații excelente, acum se detestă. Soți și soții, părinți și copii, prieteni de o viață, s-au pomenit angajați deodată într-o luptă urâtă, distrugătoare de orice omenie. Iată splendida reconciliere națională oferită cu emfază de liderii Frontului. Între timp, însă, la Universitate, a început suita de manifestații și mințile oamenilor au început treptat să iasă de sub tensiunea vrajbei întreținută artificial. A răsărit o geană de speranță.
Horia Florian POPESCU”.
Sursa: „Viitorul”, 3 mai 1990, p. 1.
[Diana Tița]