„În pofida intereselor fundamentale ale poporului român, a opiniei publice active și conștiente din țară și a opiniei publice internaționale care asistă consternată, a izolării țării noastre în lume, în România comunismul înaintează. Nu este, deci de mirare, când auzi oameni prăbușiți în ei sau zâmbind cu un tragism sfâșietor care-ți mărturisesc faptul că acolo unde trăiesc și muncesc ei, ideologia comunistă, oamenii acestei ideologii falimentare și criminale, comportamentele reieșite din această ideologic sunt din nou la ele acasă. În afară de Albania, nicărieri în Est nu se mai întâmplă așa ceva.

România, una dintre cele mai bogate și mai bine poziționate țări din Estul Europei, cu un popor harnic, inteligent și ușor de guvernat, cade din nou în captivitatea comunistă. O analiză atentă a stărilor de lucruri ne arată că până acum nu s-a făcut altceva decât o simplă rotație de cadre. Să ne amintim aici de teoria cinică a sociologului și politologului Vilfredo Pareto care vorbea de transformarea «leilor» în «vulpi». «Leii» partidului comunist, marginalizați din motive mai ales de capacitate, au ajuns în sfârșit la conducere și s-au transformat uimitor de repede în «vulpi». Și sunt mai grăbiți decât și-ar fi putut închipui vreodată Pareto în cinismele sale. Faptul acesta are consecințe deosebit de distructive pentru bunul mers al țării spre democrație. Practic, la ora de față acest drum este blocat.

Ce dialog politic și social mai poate exista la noi după Piața Universității? Ce dialog politic și social va mai putea funcționa la noi după alegerile incorecte și cu un parlament monocolor? Și mai ales cum poate funcționa un dialog cu o opoziție mereu reprimată, mereu atacată cu toate mijloacele, uriașe, ale sistemului comunist? Timp de cinci luni de zile, între sistemul de informare în masă, de securitate, rețeaua de activiști n-au făcut altceva decât să lovească, cu toate armele, în partidele tradițional democratice. Chiar și acum, după alegeri, partidele, atâtea câte mai pot încă funcționa, sunt lovite fără cruțare de puterea ce conduce țara. Complotul ajuns la putere nu cruță niciun mijloc, nicio metodă. Apoi, la fel de crunt sunt lovite organizațiile cetățenești, organizații ai căror membri sunt luptători de la 21 decembrie 1989. Organizații ai căror membri se află din nou, din 22 aprilie 1989, pe baricada din Piața Universității din București.

În România de azi, comunismul înaintează. Un rău ce atâta ne-a chinuit se reinstalează cu forme puțin schimbate în toate sectoarele vieții noastre. Vântul de libertate din Europa de Est s-a oprit la granițele României. Puțin cosmetizați economic, continuăm să străim într-un sfert de perestroikă și un glasnost lipsă.

Iată, prin urmare, de ce manifestația din Piața Universității continuă. Iată prin urmare de ce și ziarul nostru, «Dreptatea» – cotidian al Partidului Național Țărănesc-creștin și democrat, acordă sprijinul său moral acestei acțiuni a societății civile, străduindu-se să reflecte cât mai obiectiv marea manifestație anticomunistă din inima Capitalei.

Inițiată de organizații cetățenești, manifestația din Piața Universității din București este la ora de față speranța luptei pentru democrație și libertate din țara noastră. Cu tot ce se întâmplă acolo semnificativ. Iar faptul că dincolo de oboseală, de stresul teribil, de presiunea psihologică exercitată pe diverse căi de autorități, manifestația rezistă, arată că idealul ei are un solid corespondent în realitatea românească a acestor luni și săptămâni: lupta anticomunistă care de-abia începe și se organizează tot mai bine. Cu atât mai mult cu cât nomenclatura este acum în ofensivă.

Sloganul revoluționar lansat încă din ianuarie: «Țineți minte cinci cuvinte/Totul e ca mai ‘nainte» a devenit, după alegerile «libere», mai actual ca niciodată de la 22 decembrie 1989 încoace.

Mihai Enescu”.

Sursa: „Dreptatea”, 6 iunie 1990, p. 1.