„Dacă aș fi fost șeful Serviciului Român de Informații (sau măcar consilier K.G.B al acestei noi Securități) și mi-ar fi cerut pe 21 aprilie să elaborez un scenariu pentru compromiterea opoziției în campania electorală, aș fi propus următoarele «silogisme» de acțiune:
- Dat fiind că pe 22 aprilie are loc mitingul electoral al PNȚ, trebuie ca un (aparent) fragment ultra-anticomunist al acestui miting să rămână în continuareea mitingului autorizat într-o secțiune de protest politic neautorizată.
2a. Locul cel mai indicat pentru această continuare nelegală este Piața Universității, dat fiind că în apropierea ei sunt cazați, la Intercontinental, cei mai mulți ziariști străini și tot acolo posibil se vor caza și observatorii ce vor veni pentru supravegherea alegerilor.
2b. Faptul că ei vor putea asista la prelungirea indefinită a unei manifestații fără autorizație nu va fi decât un argument în favoarea superdemocratismului autorităților noastre.
2c. De asemnena, uimiți de acest spectacol ei vor observa cu mai puțină atenție că sub ochii lor se desfășoară o pseudo-campanie electorală.
- Omul potrivit pentru pornirea acestui miting neautorizat în centrul Capitalei trebuie să fie o persoană manipulabilă de agenți ai serviciului nostru și capabilă să adune în jurul ei un număr suficient de mare de indivizi manipulabili și fanatizabili.
4a. În cazul în care acest prim grup de manifestanți nu vor reuși să trezească interesul altor grupuri, independente, nefanatice și greu manipulabile, este necesară o provocare din partea noastră care să sensibilizeze prin șoc opinia publică.
4b. În acest sens o intervenție brutală a Poliției contra manifestanților este cea mai indicată «terapie», cu condiția ca această brutalitate să ajungă cât mai repede de notorietate publică, eventual chiar prin intermediul unei ședințe a CPUN.
5a. Pentru asigurarea escaladării «spontane» a democrației, ar fi extrem de utile din partea președintelui CPUN niște cuvinte de tipul: «huligani», «golani», «derbedei», a căror reverberație în memoria necicatrizată a opiniei publice radicale (o minoritate de intelectuali și studenți) să producă imediat o reacție de solidarizare în manifestații prin identificarea situației lor de azi cu aceea a huliganilor «timișoreni» din 16 decembrie.
5b. Spre deosebire de scenariul de la Timișoara însă, de astă dată «huliganii» trebuie să rămână pe scenă, vizibili și identificabil: în finalul scenariului totul se va baza din nou pe ușurința manipulării și fanatizării lor.
6a. Presa controlată de noi va duce o campanie violentă de compromitere a fenomenului «Piața Universității» folosindu-se de acest pretext pentru a demasca interesele opoziției (partide, intelectuali, studenți), vis-a-vis de escaladarea zilnică a extremismului politic anti-comunism în condiții nelegale, necivilizate, și, în fond, nedemocratice.
6b. Televiziunea nu se va implica decât informativ și sumar în prezentarea fenomenului pentru ca posibilitatea controlării lui dinăuntru (prin liderul «huliganilor» manipulabili) să nu eșueze, pentru ca proporțiile fenomenului să rămână între limitele acceptabilului din punctul nostru de vedere ca marea masă a electoratului să rămână pe o poziție de respingere a revendicărilor aparent principale a Pieței (excluderea lui Ion Iliescu din cursa prezidențială)
- Poliția nu va mai interveni direct împotriva manifestației pe durata campaniei electorale, dar încuraja, după 20 mai, escaladarea tuturor formelor de corupere a imaginii politice a Pieței (bișniță, prostituție, hoție, jocuri de noroc, droguri).
- Dacă grupurile independente se vor retrage din Piață după victoria categorică în alegeri a FSN, atunci grupul inițial și aflat controlul nostru trebuie să continuie de unul singur manifestație. Pentru a lăsa impresia că opoziție nu acceptă nici după exprimarea electoratului legitimitatea Frontului și a liderilor săi.
- Curățarea Pieței trebuie făcută cu brutalitate, mai ales în cazul în care de-a lungul fenomenului apar epifenomene incontrolabile (grupuri de greviști ai foamei etc.), pentru a provoca aparența unei reacții de violență din partea grupurilor independente (nonviolente în esență), lucru care se obține cu ajutorul huliganilor de la început și a experților noștri.
- Pe parcursul evoluției lui, fenomenul va fi produce o imagine internațională mult prea favorabilă manifestanților și, probabil, apariție unor lideri de opinie și trebuie ca aceste efecte secundare să fie anulate și la conducerea reacțiilor de violență către formele unei acțiuni de tip extremist și interpretarea lor ca încercare legionară de lovitură de stat.
- Opoziția radicală trebuie învinovățită pentru tot ceea ce s-a întâmplat de la prima până în ultima ziˮ.
Sursa: „Cuvîntul”, 27 iunie 1990, p. 2.
[Andrei Neacu]
