„Să vedem, însă, care a fost poziția «Sindicatului Liber Studențesc» din Politehnică, al cărui sprijin moral ar fi fost deosebit de important pentru demonstranți, știut fiind că în Institutul Politehnic București – cel mai mare institut de învățământ superior din țară – există circa 20000 (douăzeci de mii) de studenți. O astfel de forță nu poate fi neglijată! Nu știm nimic despre presiunile care, probabil, s-au făcut asupra liderilor «Sindicatului Liber Studențesc» din Politehnica bucureșteană pentru a-i determina pe aceștia să adopte o atitudine clară, de sprijin fără echivoc, în favoarea manifestanților din Piața Universității. Însă acest sprijin nu a venit în forma așteptată (de liderii «Ligii»), «S.L.S.» refuzând să subscrie la lista organizatorilor demonstranților, acceptând însă să susțină «Proclamația de la Timișoara». Această decizie – de a susține Proclamația de la Timișoara – a fost luată în mod arbitrar de liderii «S.L.S.», fără o consultare prealabilă cu membrii sindicatului. Aici am putea să ne întrebăm în ce măsură este acest «sindicat» reprezentativ pentru studenții politehniști? Există «serii» la care nu au avut loc alegeri pentru desemnarea unor reprezentanți în «S.L.S.», după cum o mare parte dintre studenți nu știu cum ar putea să ia legătură cu sindicatul lor. Eu cunosc puțini studenți înscriși, iar dintre ei, cei mai mulți, au trecut prin normala «febră a înscrierilor» într-o organizație nouă, liberă, cu înscriere benevolă ce oferea un sentiment plăcut de «stăpân pe deciziile tale». Actualmente, nimeni nu știe câți membri are în realitate «S.L.S.», în afară poate de liderii săi. De asemenea, legăturile, comunicarea dintre studenți – membri și nemembri ai sindicatului – și liderii săi sunt greoaie și foarte vagi. Ar fi putut să fie convocată o reuniune extraordinară sau ceva asemănător pentru a se lua o decizie dorită de majoritatea membrilor sindicatului? Este mai mult ca sigur că o astfel de inițiativă ar fi eșuat în nisipul mișcător al dezorganizării ce caracterizează actualmente viața universitară din Politehnica bucureșteană.
Să revenim însă la problema înființării «Ligii» în Institutul Politehnic București, pentru că, în cele din urmă, aceasta s-a înființat. Desigur, o întrebare se impune: de ce oare a părăsit «Sindicatul Liber Studențesc» din Politehnică – chiar șovăitor și confuz cum a făcut-o – poziția rezervată în care se menținuse până atunci, pășind într-o aventură care ar putea să-i dăuneze enorm? Oare ce s-a întâmplat în interiorul conducerii «S.L.S.» în aceste zile? Înființarea «Ligii Studenților» din Institutul Politehnic poate oferi un răspuns, chiar și parțial, la aceste întrebări. Este foarte probabil ca divergențele privitoare la atitudinea ce trebuia adoptată să fie permis, din interior, cristalizarea unei formațiuni cu caracter radical, pledând pentru «acțiune directă», pentru participare și aliniere, alături de celelalte organizații în Piața Universității. Această aripă «radicală», cu țeluri identice cu cele ale «Ligii» din Universitate, ar fi putut constitui, având experiența sindicală necesară, un organism asemănător, până la identitate cu cel Universitar, pledând cu aceeași vehemență pentru impunerea unei hotărâri arbitrare. Este de subliniat că momentul înființării «Ligii Studenților» din Institutul Politehnic din București a coincis cu un «miting» urmat de un «marș» al studenților politehniști, susținători ai faimosului «punct 8» din Proclamația de la Timișoara. Acest «miting-marș» – deși anunțat cu suficient timp înainte – nu a avut ca participanți decât maximum 300 (trei sute) de studenți, printre care se putea distinge și numeroși «animatori» universitari. Însă a doua zi, un cotidian bucureștean («România Liberă») relata, despre o «mare și frumoasă coloană» etc. etc. Este evident că cineva încearcă să-l facă reprezentativi pe cei de la noua «Ligă»-filială.
În legătură cu acest eveniment «Sindicatul Liber Studențesc» din Politehnică a reacționat destul de confuz, afișând un text ambiguu, intitulat: «Al cui e interesul?», fără concluzie clară, fără aprecieri limpezi, mai degrabă un fel de lamentație. În spatele acestui text se poate ghici încă lesne o anume mânie neputincioasă, dar, mai ales faptul că moderația «S.L.S.» s-a transformat într-o timiditate de rău augur, într-o conștiință a lipsei de forță și unitate.
Marșul inițiat de noua «Ligă» nu a avut succesul și efectul scontate, întrucât el nu a putut polariza decât 300 (trei sute) de studenți, din 20 000 (douăzeci de mii). Aceasta nu li-a descurajat pe inițiatorii noii organizații studențești din Politehnica bucureșteană. Câteva zile mai târziu, această organizație – care nu avea decât două săptămâni de existență – a chemat studenții politehniști – de această dată prin afișe tipărite care au invadat practic tot I.P.B.-ul – la o grevă de protest împotriva modului în care guvernul îi tratează pe cei din Piața Universității. Grevă, deci! Ar putea avea această chemare succes? Aparent, da. Și să vedem de ce.
În condițiile în care Ministerul a decis neobligativitatea frecventării cursurilor, facultatea, în general, a devenit mult prea… facultativă. În mod uzual pot fi văzute săli de seminar în care profesorul și studenții prezenți pot fi numărați pe degetele de la o singură mână (reamintesc că în I.P.B. o grupă poate avea și 30 de studenți), cursuri unde vin zece dintr-o sută, mereu aceeași, laboratoare arhipline la sfârșit de ciclu, cu studenți de la facultăți diferite, veniți să «recupereze» uneori și câte 3-4 lucrări deodată. Culoarele Institutului sunt în general pustii în pauze iar peste toate acestea plutește o atmosferă senină și pacifică. Deci apelul la grevă ar putea fi, aparent, urmat. În condițiile în care frecvența a scăzut catastrofal, eventualii «mitingiști», bine organizați, ar putea afișa anunțuri de genul: «Încă o facultate de golani în grevă». Ar fi încă o grevă falsă care ar implica, totuși, studenții politehniști. Iată cum, prin lipsa de reprezentativitate, un grup bine organizat și decis poate duce la îndeplinire o acțiune de amploare cu caracter politic.
Reacția «Sindicatului Liber Studențesc»? Din păcate, «S.L.S.» începe să fie blocat în luarea unor hotărâri rapide și adoptarea unor poziții ferme tocmai datorită dezorganizării și lipsei de audiență în rândul studenților politehniști. Căci pe mulți această «Ligă» și acest «S.L.S.» pur și simplu nu-i interesează. «Indecișii» sprijină totuși, tacit, sindicatul. Cei cu simț al măsurii cât și «moderații», de asemenea. Din perspectiva rolului și locului pe care «S.L.S.» îl are, în mod real, în peisajul studențimii politehniste, tolerarea unei alte organizații în interiorul Politehnicii bucureștene ar putea fi de înțeles. Însă ignorarea unui apel la grevă al acestei «alte organizații» ar fi o mare greșeală pentru sindicat și, mai ales, pentru liderii săi. În același timp nu putem să nu ne întrebăm care este moralitatea celor care, constituind o filială a «Ligii Studenților» din Universitate, nefăcându-și cunoscut măcar statutul și scopurile și, înconjurându-se de mister, organizează un «marș de protest» și o «grevă de protest», cu caracter politic amândouă și într-un interval de numai două săptămâni de la înființare, sfidând pur și simplu statutul «Sindicatul Liber Studențesc», unde se fac referiri și la grevele studențești.
Este bine să ne reamintim acum de avertismentul lansat, încă în ianuarie, de către «S.L.S.», avertisment dat acestor formațiuni politice și partide care ar încerca să influențeze și să folosească studențimea în interese politice, afirmând că această influențare a mișcării studențești ar putea duce la tulburări deosebit de grave.
Premoniție?
Vlad Petreanu
Student, anul III (seral), Facultatea de Electrotehnică, Institutul Politehnic Bucureștiˮ.
Sursa: „Azi”, 23 mai 1990, p. 3.
[Vlad Mihăilă]
