„Continuăm discuția noastră purtată la Spitalul penitenciarului Jilava cu Marian Munteanu, cel care a fost «adjudecat» ca lider al «Pieței Universității». În pofida diagnosticului încărcat din foaia de ieșire de la Spitalul de urgență, interlocutorul nostru ne-a răspuns cu multă degajare și cât se poate de detaliat, deși nu întotdeauna foarte clar. Ceea ce ne-a obligat la un efort de sintetizare. De pildă, nu am putut înțelege dacă fostul lider al Pieței Universității incriminează sau nu faptele petrecute în ziua de 13 iunie la fel ca pe cele de-a doua zi și dacă le consideră pe acestea din urmă drept consecință a primelor. Dar fără îndoială că toate acestea, faptele și pozițiile sale, căci înclinăm să credem că au fost mai multe, legate de evenimentele din Piața Universității vor fi lămurite de organele de procuratură și de justiție. Ca să răspundem și celor care s-au interesat, deși am explicat în ziarul de ieri, precizăm încă o dată că în radiografiile făcute la Spitalul teritorial al M.I. nu apare nici un fel de fractură, nici la piciorul pe care-l are în gips, nici în altă parte a corpului.

– Dacă aveți o atitudine atât de nefavorabilă față de domnii Rațiu și Câmpeanu și tactica partidelor lor, îmi rămâne să vă întreb ce credeți despre dl. Iliescu?

– Eu am spus cu mult înainte de alegeri, pe la începutul lui aprilie, că Frontul va avea 70 la sută din alegători și președinte va fi dl. Iliescu. De aici a plecat conflictul meu cu celelalte grupări din Piață, de care am mai pomenit. Îmi reproșau că de ce nu strigam și eu «Jos Iliescu!». Eu strigam «Jos comunismul!». Dacă voiam să lupt împotriva unei grupări, mă băgam în politică și aș fi putut să fac carieră. Dar eu nu am încercat decât să facă să existe un loc în care să poată fi afirmate niște idei.

– Prezența acestei demonstrații perpetue a fost resimțită încă ca un element destabilizator, negativ, antidemocratic de aproape întregul popor. Ce părere aveți despre asta?

– Acest popor a stat în întuneric 50 de ani. Noi îi chemam pe oameni să vină lângă noi și ei ne jigneau. Strigau «La muncă!». Cum să strigi așa ceva la copiii ăștia care au făcut Revoluția pe 21 decembrie, când ei stăteau în casă chitic, la televizor!?

– Acest popor, cum spuneți dv., este privit cu ochi răi în străinătate datorită evenimentelor legate de Piața Universității. Cine credeți că este vinovat de toate acestea?

– Guvernul. Nu a știut să acționeze. A fost slab.

– Adică, tolerant, vreți să spuneți?

– Nu, domnule, nepriceput. Într-un stat singurul răspunzător este guvernul.

– Dar ce putea face guvernul în situația dată, după dv.?

– În primul rând, putea să ia contact cu demonstrații. Apoi să nu recurgă la jigniri. Nu poți să spui «sunt niște golani», când acolo erau oameni de foarte bună calitate, studenți și intelectuali. În fața unui om politic, eu acord prioritate unui om de știință. Dacă se ajungea la dialog, se rezolva de pe atunci. Apoi, de ce nu le-a dat post de televiziune? Eu cred că ar fi putut ține piața (probabil, controla n.r.) dacă dădeau post de televiziune. De asemenea, în Piața Universității ar fi trebuit să nu mai treacă nici o mașină, ca un semn de pietate.

– Bine, dar e chiar nodul central al circulației bucureștene.

– Pe vremea lui Ceaușescu cum era, domnule? Ținea circulația oprită luni în șir și nu mai zicea nimeni nimic. Pe Calea Victoriei o interzisese.

– Ce greșeli ziceți că a mai făcut guvernul?

– Greșeala fantastică a fost că i-a scos noaptea de acolo. Nu trebuia. Ziua să-i fi scos. Cu martori. Eu, repet, nu am fost acolo, noi ne retrăsesem din piață. În ziua de 13 am fost reținut la poliție din zori și eliberat după-amiaza târziu. Când am aflat ce se întâmplă am încercat să-i potolesc, dar nu se mai putea. A doua zi când au venit minerii dormeam, în facultate. Felul în care s-au comportat oamenii aceia, chiar în condițiile acelea, modul sălbatic nu mi se pare uman. Eu am fost muncitor 4 ani la Metrou înainte de a intra în facultate. Și am lucrat în subteran. Și am pretenția că îi cunosc. Dar nu înțeleg de unde atâta violență.

– Dar violența celor care au atacat Televiziunea, Poliția și Ministerul de interne, incitările extremiste, legionare…

– Care legionari, domnule? Mă faceți să râd. Dumneavoastră ați văzut vreodată legionari? Eu am cunoscut. Dar oameni în vârstă, care au fost cândva în organizație. Acum nu mai există așa ceva.

– Ce veți face de aici înainte?

– Asta este ceea ce mă întreb și eu.

Nota redacției

Televiziunea ne-a oferit alaltăieri seară un interviu înduioșător cu dl. Munteanu. Se pare că suntem pe cale să mai avem un mare erou. Poate imediat după scoaterea piciorului din gips.

Ion Marin”.

Sursa: „Adevărul”, 27 iunie 1990, p. 1, 3.

[Vlad Mihăilă]